PE CĂRĂRI NECĂRĂRITE
Pe cărări necărărite
Bine-ascunse și umbrite
Umblă dorul meu hai-hui,
Azi aicea-i, mâine nu-i.
Pe cărări de prin vâlcele
Umblă dorurile mele
Renăscând in primăvară
Ca smerita lăcrămioară.
Pe cărări ce-s neștiute
Nevăzut și pe tăcute
Umblă dorul meu grăbit
Cate-și cuibul de iubit.
Pe cărări cu busuioc
Umblă doru-mi cu noroc
Într-o noapte-ntunecoasă
La o mândră preafumoasă.
Pe cărări de-acum bătute
Dorul meu îmi știe multe,
Dar le ține tăinuite
Și de lume-n veci ferite
Pe cărări de amintiri,
În visări și fericiri,
Dorul meu se-ntoarce-n vreme
Că-i târziu de-acum și-l cerne
Cu luceferi din ceresc
Timpul cela omenesc
Cei trecut și-acum se gată
Când cea viață-i terminată.
Mai rămâne-o cărăruie
Către ceruri care-mi suie
Unde-acol se-adună toate
Câte-au fost și nu-s uitate.
*
Cărărui necărărite
Toate fostu-mi-ați iubite,
Toate fost-ați înădite
În clipite negrăbite.
Voi cărări necărărite
Și de doruri tăinuite,
Azi îmi sunteți părăsite,
Ofilite și cosite
Și de timpuri vămuite…..
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
27 mai 2019