Tu steaua mărilor,
Luceafăru-nserărilor,
Lumina veacurilor
Care-au trecut,
Făne-nceput
Citindu-ți gândurile,
Iubindu-ți cânturile,
Simțindu-ți dorurile
Ce le-ai avut
Și ți-au trecut,
Înfiorându-te,
Smerindu-te,
Căindu-te,
Că n-ai putut
Să fi avut,
Toate pământurile,
Cu toate cerurile,
Și toate mările
Să le păzești,
Să le-mblânzești,
Să le-ndulcești,
Cu dragostea ta.
Seca-vor mările,
S-or stinge zorile,
Veni-vor uitările
Peste pământ.
Da-n al nost’ gând,
Mereu tu stând
Ne fi-vei sfânt,
De închinat,
De lăudat,
De neuitat
Vecii la rând.
EMINESCU E CU NOI
După sfințirea bustului Eminescului
de la Mănăstirea din orașul Sărmaș.
Acum, că suntem singuri, veniți puțin aproape
Ca să vă spun că-n voie am petrecut în noapte
La sfânta mănăstire cu toții împreună
Și cântece cânta-am ținându-ne de mână.
Și îmbiat de gazde, așa cum e firesc
La masa noastră-ntinsă chiar domnul Eminesc
A cobort din soclu de ziua dumnealui
Lăsându-și cea scurteică-n chilie, într-un cui.
Și cu-n pahar în față din vinul bun, popesc
Am povestit de toate ce încă-s în lumesc.
Apoi, când cel luceafăr a scânteiat în noapte,
Când vinul ne făcut-a ca să vorbim în șoapte,
El dusu-s-a-n rotire spre lumile de vis,
Luceafăr să se-aprindă, pe cer de necuprins
ÎN LUNGA ZI DE VARĂ
E început de vară și-n an în an la rând
În sfinte anoptimpuri mi te rotesc în gând,
Pe tine, care fost-ai icoana tinereții
Și mi-ai rămas aceeași pe-altarul sfânt al vieții.
Mai știi cum cele zile erau dulceți de miere
Și-n seri îmbietoare, în umbră de unghere,
Eram dedați iubirii și robii ei spășiți,
Urmând imbold de inimi și tainice dorinți?
Juratu-ne-am iubire vecie de vecii
Și-n mutele cuvinte ne-am spus dorințe mii,
Luceferii din ceruri și-n nouri luna plină
Ne-au tăinuit de lume în noaptea cea divină.
Nu sunt atâtea stele pe cerul cel știut
Câte săruturi încă ne-am dat cu împrumut,
Și câte vise încă și arzătoare patimi
Ne-am pus atunci, odată, în boaba unei lacrimi.
Așa a fost să fie, în veri arzând fierbinte
Ce cât vom fi pe lume mereu le-om ține-o minte,
C-aleși am fost de soartă din humă de lumesc
Ca să gustăm dulcețuri din rai dumnezeiesc.
*
E început de vară, fierbinte-nflăcărată,
Tu nu mai vii de-acum, cum ai venit odată
Să stăm în nopți cu stele o clipă-mbrățișați
Și-apoi de Tine, Doamne, acol’ să fim uitați.
Ne las-așa-n vecie, să vezi de-om fi în stare
Să stâmpărăm dorința iubirei ce ne doare,
Să fim preumblătorii prin lumile de vis,
Să ardem în tăcere în cer cu astre nins.
Te-oi regăsi iubire cu tot și câte-și toate
În nesfârșite timpuri ce fi-vor după moarte,
Și-om fi atuncea iarăși nebuni-ndrăgostiți,
Arzând în focul veșnic, de patimi și dorinți.
15.06.2019
LUAȚI ÎNȚELEPCIUNE
Voi știți că lumea asta-i însfințită
De-ai noști sihaștri buni și înțelepți?
Ce-n pusnicie viața sorocită
Ei și-o petrec, ca-nvredniciții drepți.
Mai după ei, monahi-n mănăstire
Sunt înfrățiți cu cerul viața toată,
Citind în zi și noapte din psaltire
Se umplu de credința ceea dreaptă.
Îmi vin la rând, în sfintele biserici,
Ai noști preoții ce mi-s stâlpi de țară,
Ei păstoresc cea turmă și-i sunt sfetnici
Norodului cînd sfat îmi vrea să ceară.
Urmeaz-apoi, la urmă, păcătoșii,
Puhoiul lumii, val nemernicit,
Amestec de sărmani și norocoșii
Ce-și duc viața-n tihnă, liniștit.
Sunt mulți și răi, mai toți necredincioși
Și cu păcate încă, nesfârșite,
Sunt lași și trădători și mincinoși
Și râvnitori de-averi ce-s nemuncite.
Ei țin această lume-n suferință
Și o-nglodează-n griji și în nevoi,
Nu cer iertare-n plâns și-n pocăință
Și vieții nu-i deschid cărări mai noi.
*
Vedeți cât de puțini sunt ceia buni
Și-o nesfârșită gloată-s ceia răi,
De-aceea-i plină lumea de nebuni
Și merge încă pe greșite căi.
Luați-mi dară sfântă-nțelepciune
De la puținii ceia preamăriți,
Învățătura lor de mi-o veți pune
În suflete, veți fi nebiruiți.
11.06.2019
DE-AR FI
Ați stat să socotiți cu-nțelepciune
Cine sunt astăzi capii ăstei lumi?
O clipă de gândiți puteți a spune
Că nu sunt înțelepții mari și buni
Ci mai degrabă-s ceată de nebuni.
Ce îmi vor ei? Puteri nemăsurate,
Nu binele și pacea pentru toți,
Averi să strângă ei, aibă de toate
Și ei, copiii lor și-a lor nepoți
Că de când știu îmi fost-au, neam de hoți.
Ceilalți trăiască-n cruntă sărăcie
Tot măcinându-și viața prin războaie,
Robiți de când se știu și-nc-o să-mi fie
Mereu cu-a lor spinare ce se-ndoaie
Trăindu-și viața lor, în zilnicie.
De-aceea-n astă lume nu-i dreptate
Și-or fi mereu bogați și înrobiți,
Uni-or avea tot zile-mbelșugate,
Ceialți vor sta plecați și umiliți
De cei puternici, bine ghiftuiți.
*
De-ar fi pe lume sfânta cea dreptate,
De-ar fi în toate dragoste, iubire,
Întreaga lume ar avea de toate
Și ar trăi frumos, în fericire ,
Uitând de ce-i acum, nemernicie.
12.06.2019
A FOST ATUNCI, ODATĂ…
Mai ții minte? Veri cu soare, bucurii de nedescris,
Și iubiri nevinovate cu parfum de paradis,
Izvorâte din dorințe și simțirea noastră toată
De-a lua dulceața lumii, pe o gură sărutată.
N-aibă lume treaba noastră, dar nici noi pe-a dumneaei,
Lasă-ne în plata noastră că doar suntem tinerei
Și iubirea ne va spune ce și cum e de făcut,
Că mai toate ce-s pe lume au odată început.
*
Când gândesc la ceea vreme ce nu poate fi uitată,
Nici măcar o scurtă clipă n-aș schimba pe lumea toată,
Că atunci a fost dorință din a inimii pornire,
Preacurat-adevărată, rai visat, dumnezeire.
Dă-ne Doamne, doar o clipă din vecia-ți nesfârșită
Și ne lasă înc-odată în cea vreme poleită,
Cu ce-ai pus atunci în raiul dulcei noastre tinereți
Și cu-o boabă de iubire, ne-ai făcut să fim ca beți.
N-am știut că ea se gată și nu ține o vecie,
N-am știut că el, izvoul, dădător de apă vie
Întina-s-o mai pe urmă cu minciuni și cu păcate,
Cu atâtea dulci cuvinte ce n-or fi adevărate.
Nu ne-ai spus, Mărite Doamne, că-n scurtimea tinereți
Tu vei pune tot frumosul, toată miere-dulce-a vieții,
Simțul viu, dorinți nestinse, bucurie iertătoare,
Toate vii și-adevărate, pătimite-n lăcrimare.
**
Azi, aducerea aminte ne mai pune-ntr-un suspin
Gustu raiului de-atuncea, în pocal cu-amarul vin,
Ca să știm c-a fost odată într-un bob de veșnicie
Frumusețea unei vârste, ce nicicând n-o să mai fie.
13.06.2019
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
15 iunie 2019
Imagine de Sabin Bălașa