CHIPUL MAMEI
Chipul tău rămas icoană în căușul minții mele
Și-a ta vorbă dezmierdată o aud mereu și-acum,
Ce n-aș da să vii tu iară coborând din cer cu stele
Când mi-e dor de tine mamă și-aud pași grăbiți pe drum.
Ca o umbră-ngârbovită să îmi vii ca altădată
Și în poarta casei mele să te-oprești de-o răsuflare,
Că duci ani prea mulți în spate și puterile-ți se gată
De cât toate îmi făcut-ai, de-ai ajuns o lumânare.
Ți-oi deschide largă ușa și în brațe te-oi cuprinde
Să mă strângi ‘natele brațe ca pe pruncul cel iubit,
Să nu vezi cum lăcrimarea de pe pleopa-mi se desprinde
Fiindcă știu câte făcut-ai, să ajung ce ți-ai dorit.
Și vom sta ca altădată povestindu-ne de toate,
Despre mine, despre alții, despre ceia ce-s știuți,
Tu m-asculți ce îți voi spune și în gând le vei socoate
De făcut-am bune, rele, ori mi-s anii sărăcuți.
Și cu vorba-ți liniștită îmi vei da câte-o povață,
Și-mi vei spune de e bine cum gândesc și cum aș vrea,
Ca să-mi meargă-un pic mai bine cât mai stau în astă viață
Ce se scurge una-două, dacă-mi treci pe lângă ea.
Când iar seară se va face, în ceresc mi te vei duce
Să îți faci cel veșnicitul în a Raiului grădină,
Eu, gândind încă la tine, mi s-o face visul dulce
Că te știu sub umbra crucii, îmbrăcată în lumină.
13.11.2019
REPROȘURI
În streșini lăcrimează toamna
Și-n picurii ce-i cad pe rând,
Se-amestecă din al meu gând
Reproșuri, pentru tine doamnă.
Că n-ai lăsat mai mult să țină
Ce-a vară caldă, lenevoasă,
Că tot îmi cauți iar pricină
Ca să mă ții închis în casă.
Așa că-mi dai postăți de ploaie
Și ziua mi-o scurtezi mereu,
Și vânt nebun ce să mă-ndoaie
De te-ntâlnesc în drumul meu.
Și să-mi arăți că ești stăpână
Pe toate câte-s în lumesc,
Că încă nu îmi ești bătrână,
Mi te răzbuni pe omenesc.
Tu frig îmi dai pe săturate
Și-o brumă-mi pui de-acum pe prag,
În ceață-ascunzi cătune, sate
Și codri cei bătrâni de fag.
Degeaba-mi vii cu poame coapte,
Degeaba-mi vii cu struguri dulci,
Degeba-s poduri cu bucate,
Gutui și pere, mere, nuci,
Că știm că după tine vine
O iarnă rea cu zile reci,
Așa că parc-ar fi mai bine,
Pe-aici să nu mai vii, în veci.
*
Rămân-aici frumoasa vară
Cu soare cald și zile lungi,
Să țină până-n primăvară,
Ca tu pe-aici, să nu ajungi.
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Noiembrie 2019