Cuvântul DOR și DOINĂ, doar tu îl înțelegi
Române ce-n trăire ai ale tale legi,
De suflet și de minte, de inimă dictate,
Rotundul lor să-l simtă tot neamul ce ți-e frate.
În alte limbi, la alții, al vorbei înțeles,
În minte și în suflet nu dau nicicum un ghes,
Doar noi pe astă humă ades ne-nfiorăm
Când spunem ,,Dor și Doină” și-n suflete vibrăm.
Cuvântul DOR cuprinde simțirea noastră toată,
Când încă ne-nfioară privirea cea de fată,
Când duși suntem departe de țara noastră dragă
Și gândul ni-i la dânsa, mai toată ziua-ntreagă.
Când moși bătrâni întoarcem viața noastră-n gând
Și stăm postăți de timpuri acolo rând la rând,
Când am dori ca ceia ce-acuma-s duși în moarte
Cu noi să fie-aicea și nu în ceea parte.
*
Când DOINĂ zicem încă, în suflet fiecare
Îmi simte o durere în picurări de jale,
O ducere cu gândul la ce de-acum e dus,
Speranța ce din caier s-a tors demult pe fus.
E mai întotdeauna durere și suspin,
Nostalgică visare în chinga unui chin,
O pierdere ce încă ți-aduce întristare,
O clipă nepierită ce nu se vrea-n uitare.
Să știți că până încă avem în noi un DOR
Și-o DOINĂ să le ducem cu noi în viitor,
Avem în noi simțire lăuntrică, curată
Și-om fi români de-apururi, cu tot ce-am fost odată.
***
Când spui: ,,Mi-e Dor de tine” și-o boabă lăcrimată
Va umezii o geană la fel ca altădată,
Cuvântul cela vine din suflet și simțire,
Din inimă și minte, te umple de iubire.
SUB SREAȘINĂ DE MUNTE
Îmi urcă turmele la munte
Cu bacii lor din an trecut,
Mioare tinere sunt multe,
Bătrîne, câte-s de ținut.
În mici ciopare-orânduite
Se-nșiră pe cărări știute,
E drumul lung și ostenite
Îngândurate merg tăcute.
Ce-a stână-i într-un cuib de rai,
Pridvor deschis spre larga zare,
Pe un tăpșan, vecii să stai
Uitat aici, de lumea mare.
Pe-aici s-or preumbla o vară
Și-o toamnă până la ninsori,
S-or înturna, a câta oară
În satulu lor, că vin răcori.
*
Mereu sub streașină de munte,
Înveșnicindu-se în timp,
Mi s-or roti turme tăcute,
Din anotimp, în anotimp.
Așa, tot mângâind cărări,
Și șerpuind prin văi știute,
Vor trece-ncet în înserări,
Mieluți, cu stele pe frunte.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș