CĂLĂTORIND CU VISUL
Privirea-ntrebătoare îndreapt-o către cer,
Acolo unde-i taină adâncă și mister,
Cu gândul și visarea spre astre te pornește
Și prin Genuni și Raiuri, adânc îmi scormonește.
Să fii preumblătorul pierdutelor cărări,
Prin cerul fără margini, cu nesfârșite zări,
Desprinde-te din huma lumescului mărunt,
Și fii pentr-o clipită, Icarul de-mprumut.
Privește măreția acelui nesfârșit,
Să vezi cât ești nimicul la marele-nfinit,
Smerit să stai în fața veciei, bunăoară,
Că-i o clipita lungă, născută să nu moară.
Deschide bine ochii, să vezi cum din genuni
Se nasc într-o clipită puzderie de lumi
Și cum se sting în moarte lățite universuri,
Pustiu lăsând în urmă prin largile cerescuri.
Pricepi că tu, Nimicul, nici nu exiști măcar,
Chiar de te crezi o clipă cel marele Icar?
În larga depărtare, prin lumile de sus
Lacteea noastră Cale, e-un punctuleț, ascuns.
Crezut-ai cumva oare, că vei putea vre-odată
Să-nvârți, precum ți-e voia, a sorții veșnic roată?
Milenii se vor toarce de-apururi rotitoare,
Doar până când vei trece, mai dincolo de soare.
Până atunci doar gândul și încă cea visare
Ți-o fi aripi și pașii pe căi preumblătoare,
Visează dar, că visul mereu ne-o ia-nainte
Prin lumea cu fantasme, călătorind, cuminte.
*
Hai vino! Vină dară prin lumile de sus
Acolo ea ne cheamă, ne spună ce-i de spus,
Acolo vezi cu gândul minunile alese,
Ce-n mintea ta sunt umbre, de tot neînțelese.
Și-n mii de ani ce-or trece, vei fi și tu în stare
Să-ți rânduiești prin ceruri bătuta cea cărare,
Și-abia atuncea poate, la timpul potrivit,
Un cineva pe-acolo, ți-o spune, ,,Bun Venit!”
**
Visați! că visul are puteri de nedescris,
Prin el vă faceți dară Genuni și Paradis,
Cu el sunteți oriunde dorința voastră vrea,
În orice cap de lume, pe orișicare stea.
Măcar ieșiți din strâmtul, tixitul pământesc
Și-ntrezăriți ce este prin largul cel ceresc,
De-or fi miuni ce încă nu poți a le-nțelege
Și n-au o potriveală cu-ngusta noastră lege,
Să știi că largul cela ne spune s-așteptăm,
Mai până când putea-vom pricepe și-nvățăm
Că umbletul prin ceruri nu-i pentru orișicine,
Nevoie e de minte, să nu fim de rușine.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
24 iunie, 2020