A FOST ATUNCI, ODATĂ…
Mai ții minte? Veri cu soare, bucurii de nedescris,
Și iubiri nevinovate cu parfum de paradis,
Izvorâte din dorințe și simțirea noastră toată
De-a lua dulceața lumii, pe o gură sărutată.
N-aibă lume treaba noastră, dar nici noi pe-a dumneaei,
Lasă-ne în plata noastră că doar suntem tinerei
Și iubirea ne va spune ce și cum e de făcut,
Că mai toate ce-s pe lume au odată început.
*
Când gândesc la ceea vreme ce nu poate fi uitată,
Nici măcar o scurtă clipă n-aș schimba pe lumea toată,
Că atunci a fost dorință din a inimii pornire,
Preacurat-adevărată, rai visat, dumnezeire.
Dă-ne Doamne, doar o clipă din vecia-ți nesfârșită
Și ne lasă înc-odată în cea vreme poleită,
Cu ce-ai pus atunci în raiul dulcei noastre tinereți
Și cu-o boabă de iubire, ne-ai făcut să fim ca beți.
N-am știut că ea se gată și nu ține o vecie,
N-am știut că el, izvoul, dădător de apă vie
Întina-s-o mai pe urmă cu minciuni și cu păcate,
Cu atâtea dulci cuvinte ce n-or fi adevărate.
Nu ne-ai spus, Mărite Doamne, că-n scurtimea tinereți
Tu vei pune tot frumosul, toată miere-dulce-a vieții,
Simțul viu, dorinți nestinse, bucurie iertătoare,
Toate vii și-adevărate, pătimite-n lăcrimare.
**
Azi, aducerea aminte ne mai pune-ntr-un suspin
Gustu raiului de-atuncea, în pocal cu-amarul vin,
Ca să știm c-a fost odată într-un bob de veșnicie
Frumusețea unei vârste, ce nicicând n-o să mai fie.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
13 iunie 2019