Crrrrr crrruuu crrrrr crrruuu crrrrr crrruuu… onomatopeiele-triluri ale unei păsări foarte cunoscută şi îndrăgită de pe la noi. În termeni ştiinţifici i se spune garrlus glandarus, popular a fost botezată gaiţă, pentru ca televiziunea să o consacre drept moderator de emisiuni gen talk show. Specia este, aşadar, una singură, dar varianta originară, cu cioc şi limbă, aripi şi gheare şi înzestrată cu o voce capabilă să imite ori să reproducă cu virtuozitate mai toate trilurile de păsări, a clonat varianta modernă a cuvântătoarei cu două picioare şi o gură cât meliţa programată să bată orice recorduri în materie de sporovăială. Verişoară cu corbul şi împodobită cu un penaj multicolor, pasărea numită gaiţă a fost blagoslovită, mai dincoace, nu se ştie de cine (doar bănuim) să-şi împartă gloria de limbuţie cu suratele ei din codrul teletembelizării, care rubedenii născute prin eprubetele-minune ale laboratoarelor şi studiourilor tv sunt programate să se dea în spectacol (sau în stambă, spre a fi mai expliciţi) reconvertind vechea zicere a baladei populare în versuri: „…de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace”.
Gaiţa vorbitoare, uzurpatoare a gaiţei cântătoare-cârâitoare, a devenit, de-o bună bucată de vreme, o prezenţă diurnă în fiecare dintre casele noastre. Televizorul şi telecomanda sunt uşa şi cheia care îi deschid accesul. Vine şi nici că se mai dă plecată. Dacă dimineţile şi le rezervă pentru a-şi drege glasul hârâit de revărsările verbale ale zilei precedente, dar şi pentru a-şi stabili repertoriul curent, de pe la orele prânzului celui de mijloc şi până spre miezul nopţii se dă într-un spectacol perpetuu de sunet şi lumină, presărat doar cu mici pauze pentru a-şi trage sufletul ori pentru a mai schimba ceva-ceva din tonalitatea diapazonului, dar fără modificarea liniei melodice a partiturii. Care rămâne, astfel, pe lungimea de undă „bate apa-n piuă”. Întrucât gaiţa-moderator tv le ştie pe tot şi toate, nimic din ce ne alcătuieşte existenţa diurnă nu-i este străin: de la nemurirea sufletului, amintirile despre viitor, efectul razelor lunii asupra cheliei, tratamentul revoluţionar al hemoroizilor sau/şi ultima năzbâtie în materie de politică „pas cu pas” a locatarului de la Cotroceni ori ce vrăji a mai făcut tandemul struţo-cămilă liberalo-democrat. Gaiţa policicălitoare nu ştie, nu poate şi nici nu vrea să-şi pună frăie gurii.
Talentul ei gen „toacă gura” vine din butonul microfonului, cu care-şi interzice şi pune la punct interlocutorul(ii) dacă nu-i convine cât şi ce glăsuiesc aceştia. Ei îi place să se asculte, chiar dacă riscă (şi o păţeşte cel mai adesea) să cadă în păcatul logoreei. Al vorbelor lipsite de idei şi conţinut. Este maestră în a vorbi discuţii, mai mult e pe lângă, decât pe subiect. Îi toacă gura precum pietrele de moară la măcinat porumbul. Îşi etalează din plin talentul, e deopotrivă scenarist, regizor şi interpret; un talent preluat, dar cizelat şi modernizat, de la garrlus glandarus. E flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, se ţine scai de ideile – puţine şi proaste, pe care însă le susţine cu tupeul cu care se crede că stă pe o cracă-două mai sus decât cea pe care i se află interlocutorii. Cu alte cuvinte, o persoană (femeie) care vorbeşte mult şi fără rost (am citat din definiţia ştiinţifică a speciei), preocupată nu de receptivitatea şi interesul telespectatorului, ci de ratingul emisiunii. Vezi, Doamne, ce bună (cârâitoare) sunt!
Atoateştiutoare, se crede ea, e departe de a-şi da seama de un adevăr simplu ce-i stă la îndemână, ascuns doar de smocul de pene coafate ce-i împodobesc fruntea; anume, că suferă de o maladie degenerativă cronicizată – diareea verbală. Care nu se tratează cu imodium. Suferă, în timp ce tratamentul îi e la îndemână: microfonul. Luaţi-i-l, sau tăiaţi-i legătura, şi-o să vedeţi cum se lecuieşte!… Cum nu mai bate câmpii, rătăcită pe arătură.
Musafir nepoftit, dar tupeist, iese pe uşă dacă-l dai afară, dar reintră pe fereastră prin miljlocirea antenei parabolice sau a cablului tv. Cerându-ţi pentru acest favor nu doar ascultarea, ci şi un contracost abonament. Asta-i pasărea cuvântătoare. Dacă, din sumarele descrieri de mai sus, veţi recunoaşte pe una, sau pe mai multe dintre moderatoarele talk-show-urilor de la diversele televiziuni precum Antena 3, România tv, Realitatea tv ori B1 tv, să nu vă lăsaţi induşi în eroare de aparenţe cum că ar fi vorba doar de simple coincidenţe, spre a-l cita pe cunoscutul dramaturg Paul Everac.
Această sumară şi relativă portretizare a Gaiţei – în cele două ipostaze de specimene – cântătoare-cârâitoare şi vorbitoare-cicălitoare, ar fi şi mai orfană dacă nu am repune pe ascultare şi vizionare celebra piesă cu acelaşi nume a nu mai puţin celebrului Alexandru Kiriţescu, văzută şi revăzută în montări şi interpretări de excepţie avându-le printre protagoniste pe admirabilele Leopoldina Bălănuţă, Tamara Buciuceanu, Ileana Stana Ionescu, Coca Andronescu şi ale altor gaiţe-actriţe de o mare notorietate. A încerca să le pui alături de gaiţele-talk-iste ar echivala cu un sacrilegiu mediatic sinonim cu o simfonie interpretată la fluier.
–––––––
Mihai BUZNEA
Bacău, 20 octombrie 2020