…!!…
Centrul!
centrul, centrul, centrul…
mereu și mereu centrul
și el,
abstract!
dar geometric…
un fel de infnitate de puncte,
egal depărtate de unul singur,
Unul!
și indivizibil,
și indestructibil,
nemetamorfozabil, netransmutabil,
netranscendental
și fără meditație!
numit centrul cercului…
filozofie a macabrului parcă,
deși, plauzibilă cumva,
teorie de învățat copiii să știe frica de foc,
obligați să pună degetul pe ușa sobei,
încinsă!
suspină soba!
și timpul suspină,
el însă, copilul,
va ști ce e frica!
pe urmă va ști și ce e centrul,
un punct fix!
de el o mulțime egal depărtate,
indivizibi, indestructibil,
Unul…!
Om devenit,
centrul nu te ajută nici în cerc
nici fără cerc,
dar știi ce e frica de Centru,
iar mulțimile care sunt cu tine
stau toți cu degetul pe ușa de sobă,
încinsă!
să se dezvețe de frică…
și Centrul ăsta nu mai e un punct fix,
are tentacule până-n largul zării
și-ți soarbe orice tentație
de a ști legile geometriei,
Centrul…
eh,
dar l-am prins!
și cu ou-n buzunar,
hai la sfatul popular!
hei,
vinde careva o ușă de sobă?
…joc de creion, Prietene Costică,
un joc de creion prin care mi-am lăsat
libertate minții să alerge în voie…
m-am temut un timp că nu mi s-ar mai întoarce,
dar este un magnetism, Profesore IC,
pe care ne prefacem să nu ni-l simțim,
un magnetism unde suntem ca într-un aluat,
ne dospim ori nu, este o chestiune de întâmplare,
dar legitățile din jurul nostru ne strigă să ne păstrăm
fiecare pe locul cuvenit…
nu convenit!
aceea nu mai e o legitate,
iar filocalia trecerii nu se rămâne de expectativă,
ne-a oferit și căile barbarizării:
năvala troglodiților de jos în sus,
domnia proștilor,
trădarea oamenilor cumsecade…
dar gândirea asta de la Rohia nu te lasă și pe tine
să cauți alternative…
și gurile Dunării sunt trei, câte ale noastre?
cum ne-am folosit noi dreptul aparținător de la natură?
cine să ne răspundă?
istoria o scaldă aici…
pierzătorul de drepturi este cunoscut de timp
și în timp localizat…
tăcerea e ca mierea!
tot așa și dinspre Rohia…
ce alternativă ai tu, trăitor-trecător
prin meleagurile de obârșie ale neamului tău?
de ce trădarea ar fi mai cinstită decât prostia?
Tatăl nostru,
Carele ești în Ceruri…
adă Lumina!
care formulă de gândire mai proslăvitoare țării?
apoi,
cei care ne-o scuipă din toate părțile,
dintre ai noștri fiind!… unde să-i așezi?
MUIE pe Tricolor,
al cărui curent de gândire uzufruct?
complicat și cu istoria…
dar se tace
deși s-au adus atâtea elemente
care să răstoarne lumea cu fundul în sus,
cine dintre ei, Profesore IC?
troglodiții?
proștii?
cei cumsecade?
eh, Profesore IC…
–––––––––-
Marin BEȘCUCĂ
16 martie 2019
din volumul în curs de apariție: IC Rada – Poem peste Oradea