DINTR-UN SUSPIN PRIN GRĂDINA MAICII DOMNULUI
… viața mea ?
viața mea !?
eh …
privind în mine sunt atâtea întrebări pe care chiar mi le pun
și mi le pun fără să-mi caut răspunsuri,
cum să mai înveți de le pui răspunsuri ?
firul de te trage înainte, nu ține cont de urmă, el te trage doar,
pe mine acum mă trage firul de mărțișor …
ÎNȘIR-TE FIR DE MĂRȚIȘOR dă trăirile le început de zi,
iar Dimineața noastră de fiecare zi, e mereu o alta,
tocmai de-aia i-am pus majuscule, să se știe !
DAR S-A ȘTIUT CUM S-A VRUT ȘTIE
doar Magister – Gheorghe Pârlea a decantat aurul
și ce e culmea, Domnia -Sa nu a lăsat cianuri !
uite cum se poate prin tradiția pămâtului străbun:
pregătește-ți ogorul, curăță pomul, ai grijă de horn,
deretică-ți vatra și văruie proaspăt de sărbători …
și astea le are Domnul Trandafir ca lecție de netrecut !
i-am spus Magister !
dar asta am făcut-o să arăt acelora ce înseamnă spiritul cu adevărat viu …
uniți în cuget și-n simțiri !… uau !
ce bine că pixelii n-au gloanțe !
noi ni l-am adus pe Magister la cafea să ne scrobim sufletele …
și din curăția asta vă spunem la toți !
… aburul de cafea are darul de a ne aduna, iar sub adunare încep poveștile – câteodată mai apare câte cineva … câteodată,
dar ne-am ferit, să fim doar noi amândoi, UNULne să nu-și simtă stânjenitul, ceea ce dă un oarecare farmec stării în sine,
sigur că fondul îl lucrăm de ceva ani, dar l-am trecut usturător de SUPLICIU și ne-am trezit bătrâni în spirit, iată de ce mișcarea are unele precepte din care nu vrem să se vadă, știe,
nutrim prețiozitate pe Prietenie,
dar sunt situații în care fiecare participant la ecuație este chiar de n-ar vrea recunoaște, un BIET OM …
și mai și greșim !
eu, ferească Domnului analiza,
dar am spus-o de fiecare dată, apoi plătesc până se va putea, altfel las Domnului …
Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul !
dar asta la mine nu e doar zicere, eu am o contribuție psaltică aici și încerc, încerc, încerc …
doare supărarea, doare supărarea altora,
iert !
dar totul e relativ, deci posibil să nu mulțumesc nici prin
ce cred eu că s-ar trebui în compensare,
dar nădăjdui Domnul fie iertător cu mine,
Corola e întreagă,
nici n-am ucis …
apoi,
Mărțișor e mereu în înfir-te !
lumea ?
ehhh !
… oamenii ăștia din juru-mi,
nu-mi spun nimic …!
n-au bioritm,
au suflu sistolic,
doar atât …!
sentimentele sunt desculțe,
au aer de primate !
sărutul e unul clorofilian
și ochii …
ochii sunt criogenici
sau kryogenici, nu contează
că e treișpe, că e șarpe ori stăpân,
sunt atâtea inele că zău …
vorbirea curentă le admite !
apoi …
aerul nu e respirabil
este unul cosmic, adevărat,
dar eu vreau o accelerație gravitațională
între 9,8 și 10 …!
nu-mi contează culoarea pielii,
nu mă impresionează nici dacă
mărul lui Newton
nu ne-ar mai cădea în cap …
însăilez în clipă !
fără ritm,
fără aureolă …
doar Nichita mi-i mai aproape
de imboldul meu neurovegetativ,
hai, și Gellu !!
mai mârâie unii dispre ei,
dar mi-i închipui niște viscere de taur înțepat
matadorisiac sub cascade de urlete diavolești …
pe unii aceia !
și timpul a trecut !
mmpf mă împresoară !
și totuși …
oamenii ăștia din prejurul meu
nu-mi spun nimic,
n-au suflu sistolic decât în expresie
sinergico-mecanică …
poate e vremea de tăiat prinprejur,
poate zic…
POATE !!
—————————–
Marin BEȘCUCĂ
20 noiembrie, 2018