CREDEAM CĂ SUNT
… cerdeam că sunt !
am crezut că sunt !
am crezut că voi …
am încercat să arăt că sunt !
strădaniile mele au avut mereu drum drept,
strădaniile mele m-am străduit să se fie-n Lumină !
stradăniile mele au urmat drumul rugii,
am căutat să-mi știu Calea Împărăției …
poteca mea a fost o potecă de om,
m-am înțelenit,
m-am înnămolit,
am ostenit,
am tras cu grijă aer în piept …
m-am străduit să curăț murdăriile,
am căutat să nu murdăresc pe altul,
am încecrcat …
am dat pas cu pas fiecare treaptă a devenirii mele,
încă mă devin …
credeam că sunt !
am crezut că …
am crezut că voi …
NIHIL SINE DEO !
iată-mi făclia …
mi-am luminat fiecare pas,
am mai spus în stânga, dreapta,
am tăcut când s-a trebuit
cu mare greu câteodată, cu mare greu,
dar am tăcut !
nu m-am luptat pentru mine, pentr drepturi,
m-am luptat în devenirea mea
încă mai lupt …
nu mi-am vrut semeția, nu mândria,
dar mi-am căutat să știu să mă bucur …
DUMNEZEU te-mbucure !
iată urarea care m-a uns la suflet
și-am căutat să dau această bucurie prin strădaniile mele,
ici-colo câte-o răpciugă m-a ofilit,
nu m-am luptat,
dar râul mi l-am curățat de ce-l otrăvea,
ramul mi l-am păstrat în sevă …
tulpina mi-am lăsat-o la vedere,
n-am prea știut să-mi feresc rădăcina,
Botezătorul n-a zis nimic !
dar securea nu mi-a ruginit, sângele mi-a fost curat
nu știu cine mi-a înfipt-o,
am aruncat totul pe timp …
m-am lăsat sub vremuri, dar nu m-au aplecat,
scot mereu lăstar proaspăt !
dacă-ți place ție, Cititorule !?
credeam că sunt !
dar n-am spus că sunt,
m-am lăsat la lumină, s-a veni careva …
unii s-au și venit !
nu contează câți …
la ’907 au fost 11000, ei și, cui pasă ?
dar au fost !
după izgonirea Regelui,
sub Orizonturi rușii …
ei și, cui îi pasă ?
despre timpurile noi nu putem vorbi
decât dacă le luăm pas cu pas …
credeam că sunt !
credeam …
mândria s-a rămas într-un strâns de mână !
ODISEIC –TRUP DIN NETRUP
PĂRĂSIT LA PICIOARELE PODULUI
SZEBENI – SĂLDĂBAGIU DE MUNTE AL IUBIRII
CUCERIREA IUBIRII
MEDICA – GENEZA SUSPINULUI IREVERSIBIL
FLORICEL – BALADĂ PESTE LIVADA DE BIHOR
sunt cărțile cărora nu le-am putut face lansare !
… ei și, cui să-i pese ?
credeam că sunt !
credeam …
… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititorule !
———————————
Marin BEȘCUCĂ
29 aprilie, 2018