Taina unei frunze
Încearcă să găsești în zborul unei frunze,
O geană de lumină, un leagăn pentru muze,
O aripă de flutur, un zbor cu eleganță,
Mereu către aceeași zburdalnică speranță!
In zborul său e-o tainâ, de vrei, o s-o zărești,
N-o simte orișicine, dar, de te străduiești,
Ca într-o adiere de pulbere ușoară,
Te va atinge zboru-i, chiar dacă ea coboară!
Ce minunat e zborul și ce frumos plutește,
Și cu-ale tale vise, ades călătorește,
Și îți arată ție, că drumul nu e lin,
Dacă-ți îneci speranța în lacrimi și suspin!
Când pe pământul rece, ea vrea să se aștearnă,
Îți mângâie privirea cu zborul ei spre iarnă,
Nu poți să nu te bucuri, că multele culori,
Ți se așază-n cale, ca un covor de flori!
Chiar și atunci când zace, pe banca noastră tristă,
Ne-ntâmpină cu-aceeași privire optimistă,
Și nu ar vrea prea multe ca noi să îndrăznim,
Decât să urmăm visul și să ne întâlnim!
Ce taină poate-ascunde o frunză optimistă,
Plăpânda ei aripă abia dacă există,
Și-n timp ce eu prin viață, tot urc și mă cobor,
Ea duce strâns in brațe un prim și ultim zbor!
Liniștea toamnei
În liniștea asta profundă,
simt cum m-ating degetele nopții,
ca niste umbre ce se scufundă
în întuneric,
adânc,
amăgitor,
și feeric,
în șoapte neînțelese,
trecând pe lângă mine in grabă,
în noaptea solemnă si gravă.
Printre pletele întunecate
ale visului,
trec păsări cu aripi foșnitoare,
purtând în ciocuri frunzele toamnei,
care-mi zboară,
cu aripi domolite de frig,
iar eu, doar în gând te mai strig.
Noaptea asta adâncă mi-a înflorit sufletul,
rămas, undeva, pe ramuri de timp,
ce se mișcă într-un balans continuu,
șerpuitor,
amăgitor,
leagan trezit,
de un dor nesfârșit.
Acum, într-un moment de mirare,
în fata zborului inefabil
al unei frunze oarecare,
pe o cărare,
mă privești fără a-mi vedea,
zborul smuls dintr-o toamnă târzie,
desi, bat din aripi
pe o câmpie pustie..
Așteptări prind contur,
în aerul purificat de parfumuri,
frunzele-au înflorit,
și-o pornesc iar pe drumuri…
Îți scriu o scrisoare
Îți scriu o scrisoare,
că noaptea e mare
și mi se pare,
că am ceva pentru tine,
de spus,
toamna s-a dus
și o poveste-a apus..
Îți scriu o scrisoare,
că bate vântul,
fără-ncetare,
și-aud cu mirare, cum îmi vorbește pământul,
surprins de a mea-nfrigurare.
E trist, își schimbă veșmântul,
e dezgolit, și îl doare…
Îți scriu o scrisoare,
și las gândul să zboare,
cu aripi ușoare,
să se întoarcă spre ieri
cu alte trăiri, mângâieri..
Atât de tulburi și atât de-nfocate,
sunt ale toamnei frunze roșcate,
și, dintre toate acestea,
doar una își spune povestea!
Ca ieri, stătea agățată,
pe-o creangă, mai sus,
răsfățată,
întreagă,
crestată,
putin tremurată,
apreciată,
cu verde brodată,
și mă privea într-un fel cam ciudat,
știa că o plac,
dar cred că i se urcase la cap!
Într-o dimineață,
mi s-a părut cam roșie la față,
dar, și așa, mie-mi plăcea,
zilele treceau pe lângă mine și ea,
ea din pom, mă privea,
la fel de mândră și de strălucitoare,
cu o dragoste mare,
și a început să se înroșească mai tare!
De aceea, îți scriu această scrisoare,
să-ți spun cum sufletul meu, parcă, moare,
degeaba îl trimit la plimbare..
Stă și priveste-ndelung,
afară, cum crengile plâng
și-ar vrea să mai vadă încă o dată,
frunza aceea roșcată!
Un loc…
Un loc cu străine popasuri,
La margini de ape și vid,
Un loc fără timp, fără ceasuri,
Și-un gând pe care îl strig,
Curți prelungite în ape,
Spălate de lacrimi de berze,
Sălcii pletoase pe-aproape,
Și barca pe maluri ce geme,
O casă clădită in stufuri,
Ce-adanc trage aer in piept,
Miros de sfârșit și-nceputuri,
Și-un anonim înțelept,
Un cer prea senin se scufundă,
In apa cea clară și verde,
O liniște albă, profundă,
Și-un vis ce nu se mai vede,
O umbră complice la toate,
La rău, la frumos, la nimic,
Se-apleacă, timid, peste ape,
Și prinde peștele mic,
Un soare cu razele tulburi,
De-atatea valuri răzlețe,
Pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri,
Și alte figuri lunguiețe,
Un mal prea abrupt ce mai speră,
S-atingă uscatul cu mâna,
Și iarba divină, prosperă,
Ce se ridică întruna,
Privirea-mi aprig scrutătoare,
Ce trece abrupt peste dig,
O apa frumos curgătoare,
Și-un gând pe care îl strig!
———————————–
Marilena Ion CRISTEA
Ploiești
Noiembrie 2019
(Imagine internet)