CU MINE VISÎND
M-am trezit…
Cînd o razã de soare
Îmi bãtea la poarta inimii
Sã-mi spunã de tine !
Pãrea cã visez !
Visul iubirii !
Mã tineai în brate …
Duios îmi încãlzea-i trupul
Cu gesturi promise !
Auzeam în urechile sufletului
Corul pãsãrilor
Ce-ti acompaniau vocea…
Care-mi soptea
Cît de mult mã iubesti !
Si atunci…am privit cerul senin
Si am vãzut !
Era doar primãvara !
A înflorit magnolia !
Danseazã fluturii cu pãpãdia !
Pãsãrile plutesc în vãzduh
Într-un balet mirific…
Al împerecherii !
Este viata…ce-si urmeazã calea
Iar tu…esti si tu ! Acolo…
Cu mine visînd !
Vreau ca mîna ta…
Sã-mi steargã lacrima care asteaptã…
Sã -mi fie uscatã -n iubire
Cu gesturi gingase de tine…
Si-n raza de soare
Si-n petala purtatã de vînt
În norul de varã …
Si-n tot sã fii tu !
Nu mã opreste nici timpul,
Nici ploaia si nici furtuna
S-ajung pîn-la tine…
Sã-ti fiu bucurie
În mînã sã-mi tii destinul
În inimã iubirea !
DE DORUL TĂU
Pe drumul tău spre fericire,
Piciorul ți-a călcat pe flori ,
Pe flori gingașe,cu izuri de iubire…
Pe flori ce-apoi,au devenit noroi !
Piciorul tău,călca pe diamante…
Care aveau…un licăr…
Puternic si curat,
Când le-ai strivit…
Sub talpa-ți nemiloasă
Au devenit…doar cioburi !
Pe care-apoi …
Le-ai aruncat !
De dorul tău…
Acele flori și diamante…
S-au transformat
În lacrimi și suspine !
De dorul tău…
Nu vor sclipi in soare ,
De dorul tău…
Vor plânge…pentru tine !
SPERANȚA
Când pe covorul moale,
De iarba și de flori ,
M-ai așezat…atuncia
Eu am crezut…
Că mor de-atita fericire…
De dragoste…de dor !
Când mâna-ți caldă…
Pe trupu-mi se plimba
Odata cu privirea-ți tandra ,
Pe mine…mă ardea !
Mă …sufoca !
Era…un vis…
În care eu pluteam !
Era…un nor…
Care…mă cuprindea !
Era iubirea ,
Era doar viața…
Erai chiar tu ,
Eram și eu…
Era speranța !
——————————-
Mariana Zorița TURDA