Și-mi cad din suflet crengi trosnind
Și-mi cad din suflet crengi trosnind,
Bucată cu bucată și se desprind
Căzând în gol,suspină sângerând
Din rana unui joc,iubind în grabă !
Și-mi cad din pomul vieții crengi,
Ce vii erau odată…
Ș-aveau și flori și frunze verzi,
Era semeț și-ncrezător,
Dar asta-fost odată !
În toamna vieții l-au bătut
Furtuni și vremuri grele…
Tu n-ai știut să-l oblojești
Și-mi cad din suflet crengi trosnind
Și frunzele cu ele !
Îmi este trunchiul vlăguit,
De treceri de-anotimpuri,
În toamnă m-ai făcut să simt
Cum trece timpul ,
Și că din suflet într-o zi,
De nu îl iei în seamă,
Îți cad crengile trosnind
Bucată cu bucată !
Suspinul lor,ce îl auzi
E muzică de jale,
E un reproș a sevei lui
Și doare !
——————————-
Mariana Zorița TURDA
8 octombrie, 2018