Rugă de post nocturn
Din amintiri de suflet, de astăzi, sau de ieri,
Mereu păstrez momente tăcute, de mister.
Ca-n timpurile noastre, de ieri, sau de acum
Să le-ngrijesc cu drag, să nu se facă fum.
Din ce a fost,ce e, din ce mai poate fi,
Am înţeles mereu, aşa cum mi-aş dori:
Oglinda mea din suflet, mereu mai vechi şi tânăr,
Oricât mi-I vremea grea, poveri să duc pe umăr;
Oglinda mea din suflet, veşnic mai vechi şi viu,
Ce-aduce lumea-n lume, pierdută în pustiu;
Oglinda mea din suflet, veşnic de azi pe mâine,
C-acum,în noapte, fie şi luna să rămână.
Din cerurile vii, cu porţile deschise
S-aducă pretutindeni,doar armonie-n vise!
Aşa cum pretutindeni, sunt bunii mei, jertfiţi
S-avem o viaţă vie, de ei fim mântuiţi.
Oriunde vom privi, s-aducem înapoi
Eterna bucurie din nopţile din toi:
În stele lumineze ai noştri învăţaţi,
Cum luminează-n suflet iubirea dintre fraţi.
Veşmântul de-altădată, mai viu să resădească
În vocile din fapte, din viaţa omenească!
În zori de zi credinţa, speranţa re-nvierii
Să fie lacrima din bucuria serii.
Orice dorinţă vie, mereu rămână vie,
Prin ea, cei credincioşi, trăiască-n armonie!
Dă, Doamne, rechemarea din faţa ta, preasfântă,
Între copil, părinte, ţinându-se de mână!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
18 noiembrie, 2018