Dintr-o zare se desfată
Nourii-ncărcaţi de apă
Peste gureşele vrăbii
Dintr-a ierburilor săbii,
De pe culmea netezită
De a calului copită
Se aude un răsunet
De a vântului lung vuiet.
Cu un piuit preludiu
S-a lăsat în iureş uliul,
Ce şăgalnic se avântă
Peste dealuri, peste stâncă…..
De prin văi înrâurite
Se-alarmează unduite
Valuri reci peste poteci,
Nu te lasă să le treci.
Te-ar mai saluta odată,
Trecător pe tine, iată!
Însă, cum natura sură
Ce-ai secat-o-n bătătură
S-a cam supărat amar,
Precum codri de cleştar
De nu-ţi spun în zori de zi
Bună dimineaţă fii!
Nourii cu reci de ploaie
Codrii peste tine-ndoaie,
Din adâncuri văi să toarne
Nervi cu tunete –ce toane!
Cu un sunet de tenor
Cerul cutremurător
Îţi astupă scărişoara
De-ţi întunecă şi ţara.
Doamne, rău s-a supărat
Codru veşnic minunat,
Codrul cu verdeaţa lui,
Frumos precum altul nu-i!
Codrul veşnic viu şi tânăr,
Înflorind cireş şi măr,
Bradul veşnic înverzind,
Numai omul rătăcind….
Va-ndura destinu-i dat
De-al naturii neiertat?
Suportav-a ce-i nescris,
Legea firii de ne-atins?
…………………………………
Din ploi dese de afară,
C-un strop picurat de ceară
Am încondeiat o rugă,
Către ceruri să ajungă..
Ruga sufletului mic,
Printre slove de nimic-
Aş rosti către-al nost-cer
De a ne ierta stingher!
În loc de bună dimineaţă,
Lumineze iar la faţă
Cu o rază de la soare,
Doar un strop peste cicoare!…
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
17 februarie 2019