mi-e somnul lung și timpul absent
se scurg îngeri din ceruri
pe pleoape de ceară
ceasul a tăcut
în ultima bătaie a clipei pe umeri cazuți
adun focul în palme
din jăratic de suflet
cenușa se scurge pe asfaltul murdar
și mă strânge
caut drumul, țipă fumul
ocolesc drumeaguri
căutând pasul rătăcit în labirintul primar
ce lung e drumul fără seară
valuri plâng, șterg urmele
ziua se scurge
corăbii pleacă în larg
tac într-un gând arzând
viața, catarg rătăcit
căutând bezmetic un mal
ce lungă e noaptea pe țărm
ascult un val, un timp pierdut ireal
clipa cade, cade…în zadar
fug, pășesc printre spini
mă înțep în țărână și plâng
lumina macină norii
trec în zbor pescăruși
umbre poteca coboară
cuvântul e gând
eu scriu ultimul rând
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
17 februarie 2019