Raza dintre două lumi…
Când cerul și-a închis fereastra,
Cu soarele-năuntrul său,
Pământul s-a făcut năpasta,
Doar un moment. Căci Dumnezeu
L-a reoprit din soarta-i seacă,
Ce l-a-mvrăjbit pe om cu om-
Căci omul cu credința-I stearpă
N-a disperat, când i-a fost greu.
Din valurile sorții sterpe
O clipă-ar fi de-ajuns să știe
Că fariseii sunt ca șerpii,
Otrăvitori pentru vecie.
Nimicul din nimic se naște,
Cum totul din nimic apare;
Orgia din senin îl paște
Pe miel, când Paștele-i dă soare.
Dacă din van vorbit-a-n van,
Cu ură, o himeră seacă,
Ce s-așteptăm clipa din an?
Să ne aducă-o clipă stearpă?
Cum să-nțelege infinitul,
Din țarini arse de ocară,
Când iadu-n taina sa-i sortitul
Orgiei putrede de-afară?
Voi reuși cu-a mea credință,
Purtată-n sufletu-mi tăcut,
Să trec mai demn cu biruință
Peste-acești munți, apuși demult?…
Voi încerca, cum fac mereu,
Să stau lumină-n fața nopții,
Știind c-acolo-i Dumnezeu,
Păzindu-mi pașii-n calea sorții.
Acum îmi las cerul deschis,
Să lumineze clipa serii,
Pe cerul lunii, reaprins,
De ea, ca floarea primăverii.
Și când, din abis trec uitat,
Același suflet, rătăcit,
Când Dumnezeu m-a luminat,
Eu lumina-voi negreșit.
…
Când ceru-și va deschide poarta,
Îmi voi pleca smerită chipul;
Voi ști că el mi-a dat și soarta,
Cum e-n clepsidră, lin, nisipul.
Când, rătăcind pe drumuri goale,
Voi observa o umbra-naltă,
Gândind, voi saluta agale,
A umbrei față, neuitată.
…
Lăsând-o să-și urmeze drumul,
Cândva-mi va înțelege gestul:
De pasul meu nu-mi pare lutul
Mai moale; Lutu-i pentru restrul;
Va înțelege dacă vrea
Ca Dumnezeu să îi arate:
Că totu-i viu și-n calea mea
E mort doar cel ce este șarpe.
Natura dintre lumi rămână
O ușă plină de mistere
Pe care, noi ca o țărână,
Putrunde-vom, ca vechi himere!
Himere ieri, himere mâine,
Himere azi, precum mereu,
Un șarpe șarpe va rămâne;
Eu, cu credința-n Dumnezeu.
…
Din ceruri se coboară luna,
Un vechi și vechi loial soldat,
Ce va păzi în taină struna
Știută de un înger drag.
De voi mai fi în voia serii,
Himera-ntre himere vii,
Știu că altarul primăverii,
Din muguri iar va înflori.
Cu drag eu plec, să caut pașii
De pe cărările pierdute,
Așa cum tainic, îngerașii
Șoptesc povești, cândva știute.
…Nimicul din nimic aducă,
A liniștii clipită vie!
Dulceața miezului de nucă
Rămână taina din vecie…
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
18 martie 2019
Foto: internet