E un flux nemărginit,
fără limite și spații,
fără-a fi indefinit…
…E ceea ce s-a trăit…
Fiecare anotimp
e a vremii, legi nescrise:
e a firii reaprinse
de nescrisul legii-n nimb…
Fiecare din clipite
e a clipei trecătoare,
din secunda care-n boare
trece-n lumea călătoare…
Din a haosului cuget,
cu gândiri haotice
ne-am opri puțin prin timpuri,
galopante, aprige;
ne-am opri pe-aceeași bancă
de gândiri nepricepute…
așteptând la ne-nțelesuri…
Cine-ar vrea să le asculte?
E atât de rece noaptea,
sub senin cer înstelat,
încât inimile-n cuiburi,
de-al lor somn, au înghețat…
Amorțit-au peste ape,
vieți eterne, înghețând
ca suflarea dintre ramuri,
printre clipe reci, dormind…
E atâta liniștire, pretutindeni
infinit oglindindu-se-n izvoare,
printre munții amorțind,
printre arbori, pe cărare…
Pe cărarea amorțirii
gândurilor adunând,
mii și mii de-aceleași clipe,
în clipite re-așezând
alte mii din amintirea
veșnicului călător
din trecutul timp bătrân…
Deși viu, nemuritor…
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
Octombrie 2019