Zbor spre zările albastre
Sărută-mi ochii triști de vrei iubite
Când grei îmi sunt de-atâta plâns,
Redă-mi încrederea iar în cuvinte
Ce sufletul rănit în timp le-a strâns.
Cu îmbrățișarea ta ai fi în stare
Să -alini un dor ce inima mi la cuprins,
Să-ți simt iubirea precum razele de soare
Să-mi umpli golul ce-mi părea de neatins.
Sărută-mi iar gura cu buzele-însetate
Ce din durere grea zâmbetul și l-au pierdut,
Şi-îți voi zâmbi din nou cu aceeași bunătate
Cu dragostea curată la fel ca la-început.
Sărută-mi fruntea cum făceai de-atâtea ori
Şi alungă-mi gândurile ce mă întristează,
Fă-mă să cred că doar pe mine mă adori
Când inima din pieptul meu ușor vibrează.
Şi toate îndoielile din inimă o să dispară
În locul lor vor naște iarăși visurile noastre ,
Iar zori de zi călduți și-o nouă blândă toamna
Ne vor purta în zbor senini spre zările albastre.
——————————-
Maria HOTEA
15 octombrie, 2018