Speranța
Ascund sub gene lacrima durerii,
Iar gându-mi plânge călător și el
Privirea mi se pierde-n largul zării,
Doar vântul suflă-n jurul meu rebel.
Chiar cerul și-a pierdut seninul
Și plânge-n liniște din norii grei
Luceferii se sting știindu-mi chinul,
Iar pașii-mi rătăcesc în căutări și ei.
Doar eu ascult din largul depărtării,
Un plânset trist și jalnic de vioară
Regretele târzii revin în pragul serii,
Simt doru-n suflet ce mă înfioară.
M-ai rătăcesc în drumul meu o clipă,
Văd stelele ce licăresc sclipind ușor
În sufletu-mi petale de durere fac risipă,
Trăiesc dar simt că fără tine mor.
Sub ramuri mă ascund de ploaia rece,
Iubite chipul tău aievea-mi vine-n gând
Suspin ușor iar clipa care-n grabă trece,
Trezește iar speranța că ai să vii curând!
——————————-
Maria HOTEA
8 ianuarie, 2019