Când coboară inserarea
adun străluciri de stele,
Cu privirea le petrec
și mă pierd în vis cu ele
Chiar de-i iarnă și ninsoarea
pentru-o clipă s-a oprit,
Este ger dar gându-mi zboară
și se pierde-n infinit.
Doar în vis pot să mai caut
urma timpului trecut,
Revăd clipe ce îmi par
că-n zadar le-am petrecut
Iau un petic de hârtie
și în versul meu le scriu,
Simt un dor de tot ce-a fost
iar în suflet mi-e pustiu.
Bir i-am dat vieții mele
și-am plătit-o cu iubire,
Căutând să pun în clipe
câte-un stop de fericire
Chiar când greul l-am simțit
cu un zâmbit l-am trecut,
Am luptat cu înverșunare
și-n speranță am crezut.
De-aș putea pentru o clipă
timpul să-l opresc pe loc,
Aș uită ce înseamnă dorul,
să nu întru-n al lui joc
Să simt iarna cum mă ninge
cu fulgi dalbi și cu iubire,
Iar în suflet să-mi pătrundă
cu imensa-i strălucire!
——————————-
Maria HOTEA
7 ianuarie, 2019