Prin cuvinte nerostite
Prin cuvinte nerostite timpul aș vrea să-l păcălesc,
Să îți spun cât dor de tine încă -n inima-l găsesc
Chiar de-i iarnă și e ger iar în suflet viscolește,
Din noianul de-amintiri gândul meu nu se oprește.
Fără margini e iubirea precum nerostit cuvântul,
Cel îngheață și îl poartă prin furtuni marine vântul
Rătăcim și noi cu el dar simțim în trup durerea,
Suntem doi străini acum și între noi e doar tăcerea.
În gând răscolesc haotic căutând acel răspuns,
Prin el să înțeleg iubirea-ți crezând că îmi e deajuns
Încercând să șterg din minte chipul tău surâzător,
Când din vechi promisiuni mi-ai lăsat în suflet dor.
Rătăcesc doar cu privirea ce se pierde-n depărtări,
Zăresc însă cerul închis și fulgi scuturați din nori
Se revarsă peste mine un șuvoi de lacrimi calde,
Plânge prin ninsoare cerul ce în suflet îmi pătrunde!
——————————-
Maria HOTEA
3 februarie 2019