Flacăra iubirii
Iar în toamna ruginie simt în suflet nostalgie,
Al tău dor și-a ta iubire numai sufletul le știe
Flacăra iubirii noastre într-o toamna s-a aprins,
Depărtarea ne desparte însă ea e de nestins.
Chiar de toamna-i aurie iubirea e-n piept fierbinte,
Numai vântul printre ramuri se grăbește s-o asculte
Sufletul e însingurat și-n tăcere te mai cheamă,
Numai ochii lung privesc,fiind umbriți de mare teamă.
Doar cerul senin aievea coboară lin peste șoaptele tale,
Nu-i loc de bun găsit sau bun rămas,dar nici de jale
Mi-e dorul aprins de tine cum îmi este dorul de-o noapte,
Las totuși toamna să mai facă-un pas spre miaza-noapte.
Oare vei auzi chemarea sufletului ce te cheamă să revii,
Când toamna este acum târzie și frunzele sunt ruginii
Dacă iubirea nu s-a stins și am rămas numai noi doi,
Vine iar o iarnă ce va ninge cu fulgii albi peste-amândoi!
Nostalgie
Iarăși zorii mi-se arată,
Noapte-n vise s-a pierdut
Natura o văd schimbată,
Nimic nu-i ca în trecut .
Simt în suflet doar tristețe,
Zâmbetul mi-a dispărut
Toamnei doar îi dau binețe,
Chiar de bruma a căzut .
Nostalgie port în suflet,
Și mi-e gândul călător
Pașii rari îi simt în umblet,
Când de tine-mi vine dor.
Glasul mi se pierde-n șoapte,
Mi le fură un vânt ușor
Eu te chem din zori în noapte,
Să-mi fii zbor înălțător.
Frigul toamnei mă pătrunde,
Liniștea nu-mi mai găsesc
Să te caut nu știu unde,
Chipul tău să-l întâlnesc.
Te zăresc numai în vise,
Dar te risipești în zori
Ești dorințele ce-s stinse,
Doar de neînțeleși fiori.
De ar fi să-mi fi o clipă,
Timpul l-aș ruga să stea
Din ea nefăcând risipă,
Tu să simți iubirea mea!
——————————-
Maria HOTEA
07/11/2018