În visul meu ești valul ce glezna mi-o mângâie,
ești dragostea ce vântul în adieri mi-o știe
iar gândul meu se îndreaptă călător spre tine,
sunt mâna delicată ce -ți da starea de bine.
Furtuna când în suflet trist adeseori o înfrunt,
ești lacrimă fierbinte ce-n ochii mei o simt
când dorul amarnic te apasă în dimineți cu soare,
îți sunt mireasma dulce ce-o dăruie o floare.
Ești lacrima fierbinte ce se zbate pe gene,
ce o transformi în taină într-un suspin alene
sub pleoapa ta îți sunt o rază de lumină,
un bob lucind de rouă ce setea ți-o alină.
Ești vântul ce adie în nopțile înstelate,
îți simt sărutul dulce chiar de ești departe
în pulbere de stele sunt visul tău dorit,
punând în ochii tăi luciri la nesfârșit.
Ești rază argintie trimisă-n nopți cu lună,
din tandra îmbrățișare în clipa ce-o să vină
sunt zâmbetul pe buze ce uneori apare,
când soarele pe cer în dimineți răsare.
Ești aducerea aminte al primului sărut,
ce sufletu-mi stingher ușor la străbătut
sunt tresărirea inimi-ți ce a simțit iubirea,
vrând să cunoască universul și fericirea.
Suntem un eu și-un tu,mereu îndrăgostiți,
în viață și în timp vom fi nedespărțiți
prin lanul roșu,plin de maci fermecători
ne purtăm pașii ce uneori sunt temători.
În versul iubirii suntem condeiul care scrie,
dragostea-n cuvinte pe-o coală de hârtie
iar cărarea prin lanul roșu nu este un vis
rămâne drumul spre sublimul și doritul paradis!
O ploaie de vară
O ploaie de vară cade pornită ca din senin,
Simt căldura stropilor mari ce din nori vin
Se scutură în adieri de vânt flori de salcâm,
Mă învăluie ușor parfumul lor dulceag,sublim.
Se leagănă în vânt frunzele-n bătrâni castani,
Le privesc nostalgică mereu de atâția ani
Mă zăpăcește unduirea lor foșnind în adieri,
Cu dor îmi reînvie-n suflet amintirile acelor veri.
Și-mi amintesc doi ochii adânci pe care i-am iubit,
Ce-mi răscolesc în suflet clipe dragi ce nu le uit
Când o ploaie de vara pe alee ne-a îmbrățișat
Din clipa când ne-am întâlnit și ea ne-a mângâiat.
Și plouă-n vară acum la fel ca în trecutu-îndepărtat,
Mi-e dor de cel ce prima oară m-a îmbrățișat
Noi hoinăream cântând prin ploaia caldă alergam,
Sub stropii repezi ai ploi zâmbitori ne sărutăm.
Un munte de întrebări se nasc în gândul meu,
Ce răscolesc cu dor aprins în sufletu-mi mereu
Parcă te văd și-acum cum dragoste-mi jurai
Și străluciri în ochii tăi plini de dorințe doar aveai.
Șoptind prea des a ta iubire magic mă vrăjea,
Când prin ploaia caldă sufletu-mi în tine se încredea
Mi-e dor de-o îmbrățișare chiar dacă uitării m-ai lăsat,
Doar eu acum prin ploaia verii am sufletul îndurerat.
De ce te-ai dus când te rugăm să m-ai rămâi?
Amarnice regrete mi-a lăsat iubirea ta dintâi
Cu lacrimi calde de iubire plânge acum și ploaia
Ce te va face să simți din iubire aprinsă văpaia !
Iubirea
Iubirea divină este un minunat dar
Ce-n fiecare inima nu are hotar,
Când ai iubire ești un om împlinit
Ai fericirea pe care doar tu ți-ai dorit.
Iubirea-este în murmur de dor
Ce-n suflet îți este răscolitor,
Învață inima să ți-o asculți,
În privire de ai lacrimi fierbinți.
Iubirea este în o adiere de vânt
În stropii de ploaie găsești alint,
Clipe sublime stau ascunse-n mister
Trăite cu dor nu se pierd în eter.
Iubirea este o rază aurie de soare
Oglindită-n priviri mângâietoare,
Este în umbră ce te răcorește
Fiind magia născută într-o poveste
Iubirea este în ecoul chemării din suflet
Ce așterne ușor pe buze un zâmbet,
Este în gândul mereu călător
Ce se întrece cu păsările în zbor.
Iubirea este în foșnet de frunze arămii
Din așteptările lungi în orele târzii,
Este mângâiere în tandre îmbrățișări
Dar și în dulceață din doritele sărutări.
Iubirea este în tot și în toate-n univers
Este în sufletul ce-i sincer și-ales,
O întâlnești în parfumul din crini
Ea dăinuiește în timp și face minuni!
Se scurge firul vieții
Se scurge firul vieții și nu-l luăm în seamă,
privim doar răsăritul cu frică și cu teamă
în gândul nostru urme și multe neîmpliniri,
sunt semnul că prin timp rămân dezamăgiri.
În zorii dimineții privindu-ne- însă în oglindă,
văzând urmele pe trup tristețea ne inundă
iar ceru-i de senin neliniști ușor ne apasă,
precum un râu ce peste maluri se revarsă.
În clipe petrecute rămâne în urmă iar durere,
iar ochi ce au plâns ar vrea doar mângâiere
liniștea și iubirea s-o simtă la fel că în trecut,
din clipe minunate ce-n grabă însă au trecut.
Iar visuri dragi din vechile apusuri să reînvie,
chiar de aripile-s frânte iubirea să reînvie
în gând hoinar trăiri ce-au fost cândva uitate,
să readucă-n suflet trist doar clipele minunate.
Și într-un răsărit de soare să pună strălucire,
în inimă și-n gând chiar și-n ochii mei lucire
privind în zare fiind dornică iar de-o zi senină,
un zâmbet pe buze să-l am din rază divină!
——————————-
Maria HOTEA
Iunie 2020