Din vorbe
Din vorbe spuse uneori așa la întâmplare,
Rănești un suflet neștiind că poate-l doare
Să fii în viaţă om, se spune că e lucru mare ,
Iar de-ajungi domn este adeseori o întâmplare.
……………………………………………………………………
Chiar dacă în viață cu răutate de unii ești privit,
Să înțelegi că ești mereu un om la locul potrivit
Eu am tăcut adeseori smerită și doar am cugetat,
Am învățat să merg pe drumul meu și am oftat.
Doar gândul mi-l ascult, uitării totul i-am lăsat,
Cu zâmbet și iertare bunătatea eu le-am arătat
N-am aruncat cu pietre în semenul de lângă mine,
Am învățat să rabd știind că o să-mi fie bine.
Când n-am avut am învățat însă să cred,să sper,
Dar am muncit fără ca altuia din truda lui să-i cer
Când altora le-a fost în viaţă mai bine decât mie
N-am pizmuit, în mine am crezut și-n omenie.
Eu locul în viată mi-am știut și nu m-am încruntat,
Ci am privit atentă- o floare înflorind în loc întunecat
Lângă o piatră corola și-a înălțat ne-cautând pricină,
Doar frumusețea-i am păstrat-o în gând, fiind senină!
——————————-
Maria HOTEA
12 octombrie, 2018