Chipul sufletului tău
Cu gândul acum hoinară zbor în depărtări ,
Cuprind cu privirea uimită seninul din zări
Îmi pare că zăresc undeva un licărit minunat,
Pe care de mult timp cu ardoare l-am tot căutat .
Este acel licărit sublim desprins din Lumină,
Cel simt când sufletul meu de dor suspină
Te zăresc iubite pe-un ţărm de mare aşteptând ,
Iar în piept cu iubire îmi simt inima suspinând.
Aievea îmi pare că-ţi văd ochii albaştri ca mare,
Ce-n frumuseţea lor se-ntrec cu seninul din zare
Îţi zăresc chipul frumos oglindit în val înspumat ,
Ce fără de voie cândva cu iubire ma fermecat.
Acolo au rămas amintiri din clipe trecute sublime,
Sunt frânturi de vis pe care le-aş dori în întregime
În ele cu tine din iubire, cu dor fericirea s-a întrupat,
Dar au lăsat în sufletul meu farmecul lor de neuitat.
Chipul sufletului tău minunat în gând a reapărut,
Prin clipe fugare s-a spulberat el rămânând un vis
În adiere de vânt e licărul de fericire ce l-am petrecut,
Şi-n viaţa-mi s-a aşezat doar amintirea lui de nedescris!
——————————-
Maria HOTEA
12 septembrie, 2018