Cartea de publicistică istorico-literară – Recurs la Unire este închinată
Centenarului Unirii și memoriei patriotice a celor care s-au jertfit ori au luptat pentru înfăptuirea idealului românilor – Mare Unire din 1918, ideal ce se dorea a fi milenar, dar conjuncturile istorice l-au curmat după numai 22 de ani (România Mare – 1918-1940), stat unitar destrămat în urma tratatului politic dintre Germania nazistă și Rusia stalinistă, prin care Basarabia revenea Rusiei, în urma „Ultimatului” Uniunii Sovietice din 26 iunie 1940.
Deși nu a fost consemnat în istorie, de cronicarii vremurilor, Unirea ținuturilor românești – visul purtat de poporul daco-român prin veacuri a fost realizat pentru prima oară în anul 1600, de către Voievodul Mihai Viteazul – Domn al Țării Românești (1593-1600) care a stăpânit pentru scurt timp și celelalte două provincii – Moldova și Ardealul (iunie 1600 – septembrie 1600), recunoscută sub denumirea „Unirea personală a lui Mihai.” (…)
Unirea a fost consolidată abia trei secole mai târziu, în România modernă, la jumătatea secolului XIX: Unirea Principatelor Române – Țara Moldovei și Țara Românească, fiind întemeiat Primul Stat Unitar Român, constituțional, de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859.
Consemnată ca „Mica Unire”, importanța ei a fost covârșitoare pentru actul Marii Uniri de la 1918, realizat în mai multe etape.
Rolul esențial în înfăptuirea Marii Uniri l-a avut Regina Maria, influențându-l pe Regele Ferdinand I să intre în război (Primul Război Mondial 1916-1918) de partea Antantei, act premergător unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului cu Regatul Român – Vechiul Regat. (…)
În timpul războiului, Regina Maria a făcut dovada patriotismului suprem, înrolându-se ca soră medicală pe front, chiar în prima linie și în tranșee, îngrijind soldații răniți, ceea ce i-a adus o mare popularitate pe plan internațional. (…) Despre spiritul militant al reginei Maria s-a spus că ea a format o întreagă generație de bărbați și toți o venerau, fiind recunoscută ca cea mai populară femeie din țară, devenind, astfel, un model pentru generațiile acelor vremuri. (Autoarea)
Fragment din cartea „Recurs la Unire” de Maria Filipoiu
„Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români au fost unite în cuprinsul aceluiași stat național – România, ulterior denumit Regatul României.
Etapele preliminare au fost Mica Unire din 1959 (a Țării Moldovei cu Țara Românească) și dobândirea independenței (în urma războiului din 1877-1878), pe fondul renașterii naționale a poporului român, pe parcursul secolului al XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul României – Vechiul Regat, a dus la constituirea României Mari.
În cadrul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, convocată la 1 decembrie 1918, de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central, de la Arad, la care au participat 1228 de deputați, s-a votat „Rezoluția de la Alba Iulia”, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român, denumit „Regatul Român Unit – România Mare”.
În anul aniversar – Centenarul Marii Uniri, ideea reunirii Republicii Moldova cu România, deși neasumată de niciunul dintre cele două state, este prezentă în discursuri publice, care se dovedesc sterile fructificării năzuinței popoarelor din ambele țări surori. Sunt român de viță veche și-mi iubesc patria-mamă, cu toată ființa mea, până în ultima clipă a vieții. Din dorința reîntregirii patriei în vechile hotare i-am dedicat zeci de poezii în Recurs la Unire, cu ocazia aniversării Centenarului Marii Uniri, și sinteze istorico-literare, carte în care mi-am lăsat parte din sufletul menit acestei vieți, pentru care îmi doresc același impact emoțional din partea cititorului iubitor de patrie, de tradițiile strămoșilor și de gloria înaintașilor.”
https://www.libris.ro/recurs-la-unire-maria-filipoiu-LIB978-606-8953-45-8–p10798701.html