Luceafăr azi, ieri rege al poeziei
Luceafăr azi, ieri rege-al poeziei româneşti,
Te-ai născut un geniu. Ca tine altul niciodat’!
Arzi pe cerul înstelat, tremurând tu străluceşti,
Ascultându-ţi lira ta, fermecat eşti c-altadat’.
Ţi s-a dat cuvântul, el să-ţi fie instrumentul,
Să îndrepte ce e strâmb, vorba fiindu-i sentinţa
Porţi de Rai, el ţi-a deschis, chiar şi… Occidentul,
Mari maeştri toţi ţi-au fost modelul, şi credinţa.
Sensibil şi romantic, tu ai cules frumosul
Şi vraja fără seamăn ce-o revărsa doar luna,
De critici stânjenit, nu le-ai adus prinosul,
Făcut-ai viziuni, ş-ai ripostat într-una.
Nu te-ai luptat cu limba, cum, “rapsozii”o faceau,
Ai prefăcut ideea în muzici cristaline,
Prin replici, mai tăioase, ai spus totul pe şleau
Acelora, roşi de invidii, dragule Emine!
Tu ai iubit angelic, cum a iubit…Tristan,
Cu setea de-a cunoaşte slăveai eternitatea,
Nu ai uitat iubirea, pe când erai crud, băietan,
O preamăreai’n rime, lumină-ţi dădea noaptea,
Chipul ei bălai, blajin, cu ochii verzi-albaştri,
Icoană-n aminitiri ţi-a fost, dulce muză vie.
Când singur ai rămas pe cer, linişti fără aştri
Au dăltuit un nume (Eminescu), un rege-n poezie.
Rămâi nemuritor, scris cu litere de aur,
Prin galaxii întinse, cât ţine un infinit,
Numele nu-ţi moare, nici opera,”tezaur”,
Stăpân peste-nălţime, cu visul neîmplinit.
———————————
Maria CĂLINESCU
14 ianuarie, 2019