Piesa polițistă scrisă de Agatha Christie s-a bucurat și încă se bucură de un succes răsunător, fiind considerată una dintre cele mai longevive din istoria teatrului. Dovada? La Londra se joacă încontinuu din 1952 și până în prezent! A fost reprezentată în 92 de țări și se estimează că ar fi fost vizionată de circa șaizeci de milioane de spectatori! Teatrul Național din București a făcut deci o excelentă alegere incluzând-o în repertoriul său, iar ireproșabila montare a regizorului Erwin Șimșensohn face cinste scenei „numărul unu” din România.
Inițial, piesa a fost prezentată la radio în 1947 cu titlul „Trei șoricei orbi” și e inspirată dintr-un caz autentic petrecut în 1945. Trei orfani, doi băieți și o fată, care au fost dați în plasament unui cuplu de fermieri au fost bătuți și înfometați până când cel mai mic dintre copii a murit.
Acțiunea se petrece în anii `40, iar decorul (superb conceput de Liliana Cenean), rămâne neschimbat de-a lungul întregii reprezentații. El ne introduce în salonul conacului Monkswell, izolat din cauza zăpezilor abundente. Lambriuri, mobilă de piele, șemineu, tablouri de familie, totul recrează atmosfera potrivită de lux englezesc old time.
Intriga se leagă de o crimă comisă recent la Londra. O femeie a fost găsită asasinată în Culver street. Cele opt personaje care sunt prinse ca-ntr-o cursă la conac ar putea fi oricare, suspect sau victimă. „Trei șoricei, orbi și mititei” este melodia-leitmotiv care se fredonează din când în când, lumina se stinge, se aud țipete și suspansul crește pe măsura trecerii timpului (muzica Vlaicu Golcea, lighting design Daniel Klinger). Desigur misterul se adâncește, iar spectatorul e condus cu abilitate spre a bănui pe rând pe fiecare dintre cei prezenți pe scenă.
Soții Mollie (Ileana Olteanu) și Giles (Dragoș Stemate/Florin Călbăjos) Ralson, ea frumoasă și amabilă, el un tip cam irascibil, și-au transformat conacul în casă de oaspeți și găzduiesc primii lor cinci clienți. Tot acolo ajunge și comisarul Trotter (Gavril Pătru/Răzvan Oprea) care are misiunea să descopere criminalul presupus refugiat la conac. Următoarea victimă după cadavrul de la Londra este judecătoarea Boyle (Simona Bondoc), o femeie vârstnică, ursuză și detestabilă, dintre acelea care au permanent ceva de criticat. După moartea ei, tensiunea ajunge la paroxism, căci mai lipsește doar un singur „șoricel” mort din cei trei…
Spectacolul este un melanj de thriller așa cum știe s-o facă marea preoteasă a scrierilor „polițiste” de suspans, cu umorul tipic englezesc și labirinturi adecvate jocurilor de gândire. Surprizele sunt bine păstrate până la momentul oportun și se dezvăluie treptat, până când spectatorul află care este mobilul crimei și ce secret din trecut leagă victimele de criminal. Și dacă acest criminal are sau nu complici.
Dar cine să fie oare criminalul? Christopher Wren (Lari Georgescu/Petre Ancuța), un tânăr hiperactiv, infantil și ușor efeminat? Comandantul Metcalf (Tomi Cristin), un militar de vârstă medie, foarte politicos și serios? Domnișoara Casewell (Ada Galeș/Cosmina Olariu), bărbătoasă și arogantă care amintește mereu de copilăria ei tristă? Sau senior Paravicini (Silviu Biriș), un străin bizar care pare machiat ca bătrân, sosit fără rezervare la conac? Semnalmentele transmise prin radio sunt banale și li se potrivesc tuturor. În același timp, specialista în „policier” conduce cu abillitate spectatorul pe cărări greșite pentru a-l induce în eroare.
Distribuția, excelent selecționată de regizorul Erwin Șimșensohn realizează roluri de bună calitate reușind să trezească pe rând suspiciunea publicului.
Există o tradiție pe care, desigur, o voi respecta și eu. Identitatea criminalului este dezvăluită cu puțin înainte de final prin scena-clișeu când detectivul adună toate personajele și explică secrete nebănuite până atunci de spectator. Tradiția este că la sfârșitul spectacolului, unul dintre actori roagă publicul să nu povestească nimănui cine este criminalul. În ideea de a nu strica plăcerea și de a nu impieta asupra viitoarelor vânzări de bilete! Amintesc însă amuzanta zicere a lui Benjamin Franklin „trei oameni pot ține un secret cu condiția ca doi dintre ei să fie morți!”Pot spune doar că aflarea numelui criminalului va fi o surpriză totală!
Pentru mine a fost o delectare vizionarea piesei și o recomand tuturor iubitorilor de teatru și fanilor Agatha Christie!
–––––––––––
Magdalena BRĂTESCU
București, iunie 2019