Multe au fost și sunt personalitățile din diverse domenii de activitate, pe care zona Buzăului și, implicit, cea a Râmnicului Sărat le-au dăruit României. De la mezzosoprana Florica Cristoforeanu și arhitectul Petre Antonescu, până la pictorița Margareta Sterian, căpitanul de pompieri Pavel Zăgănescu, profesorul dr. Nicolae Minovici (fondatorul Institutului de Medicină Legală din Cluj) ori poetul Radu Cârneci, ca să dau doar câteva exemple elocvente în acest sens, galeria numelor de referință din perimetrul vast al științei, artei și culturii naționale se extinde pe zi ce trece.
Sfera aeronauticii românești, ca să nu mai vorbim de cea a parașutismului militar, are, la rândul său, reprezentanții ei de seamă în zona Buzăului, printre aceștia numărându-se și unul dintre specialiștii foarte apreciați ai timpului său – comandorul ing. (Av.) Gheorghe Popa. Născut în apropierea Râmnicului Sărat, mai precis, în satul Lanuri (comuna Ziduri), la data de 25 ianuarie 1936, într-o familie respectată de țărani muncitori din partea locului (fratele tatălui său și străbunicul meu, Matei Constantin, fiind, o vreme, primarul localității), cel care avea să devină, peste ani, inginerul-șef al Grupului Aviație Școala Elicoptere și Transport Buzău, dar și, deopotrivă, în ultima parte a vieții, membru activ al ARPIA (Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii), absolvă cursurile primare în zona de baștină, pentru ca, ulterior, în anul 1954, după finalizarea Liceului Industrial, să fie admis în cadrul Școlii Militare de Ofițeri tehnici de Aviație din municipiul Mediaș. Practic, tânărul locotenent Popa a fost singurul din cei patru copii ai familie sale (doi băieți și două fete), care a ales cariera militară, celălalt frate, spre exemplu, Costache Popa, devenind inginer agronom în localitatea natală din județul Buzău.
Desăvârșirea studiilor universitare ale tânărului Gheorghe Popa a continuat la Facultatea de Mecanică (secţia avion-motor) din cadrul Academiei Tehnice Militare bucureștene, unde primește, în anul 1971, diploma de absolvire cu titlul de inginer în specialitatea avioane şi motoare de aviaţie. Tot la această apreciată entitate de învățământ superior românesc, el se va înscrie, câțiva ani mai târziu, în 1977, la cursurile postacademice, pe care facultatea anterior menționată le organiza în perioada respectivă.
De-a lungul timpului, activitatea profesională a comandorului ing. (Av.) Gheorghe Popa a fost una diversă, care a implicat multă dăruire și seriozitate din partea sa, dar și mândrie față de haina militară, el având șansa de a-și desfășura pe mai multe paliere reprezentative cariera dorită. De la ofițer tehnic de avion la șef de atelier pentru reparaţii şi lucrări regulamentare ori de la inginer-șef, mai apoi, în cadrul Regimentului de Aviație Vânătoare-Ianca la șef de secţie, în anul 1984, pentru lucrări regulamentare şi reparaţii de avioane şi motoare la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ”Aurel Vlaicu” din localitatea Boboc (județul Buzău), Gheorghe Popa ajunge să fie promovat, doi ani mai târziu, în 1986, în funcția de inginer-șef al Grupului Aviaţie Şcoala Elicoptere şi Transport Buzău. Acest ultim culoar profesional va reprezenta pentru el, de fapt, punctul terminus al unui parcurs de trei decenii, încheiat cu succes, în anul 1993.
Distins, în cariera sa, cu diferite medalii și ordine ale statului român și ale armatei, comandorul ing. (Av.) Gheorghe Popa a fost nu doar un foarte bun profesionist în domeniul său de activitate (și aici trebuie menționat faptul că a avut șansa să exploateze toate tipurile de avioane existente atât în cadrul Regimentului de Aviație Vânătoare-Ianca, cât şi pe cele de la Şcoala Militară de Aviație ”Aurel Vlaicu”, anume: Mig-15, Mig-19, Mig-21, precum şi L-29, L-39, IAR-316 B şi AN-2), ci și un camarad deosebit în raport cu toți colegii săi. Începând cu anul 2010 și până la trecerea sa la cele veșnice, în data de 13 februarie 2014, comandorul Gheorghe Popa a devenit membru activ al Asociaţiei Române pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii, prilej cu care și-a demonstrat, încă o dată, înaltul spirit de omenie și umanitarism ce l-a caracterizat întreaga viață.
–––––––––––-
Dr. ing. Magdalena ALBU
Comandor (rtr) Gheorghe LUPU
București, 15 noiembrie 2019