MURALÃ
În absența unui singur om
Pe care l-ai adus pe lume
Tu nu ești…
Nu …
Cine ți-a adus trupul scund
înapoi?
Se cunosc incidente,
Prin care sufletul trăiește,
Trupul însă demult a opinat
Despre prezent –
Timpul prezent
ar sugera un timp mort,
Ca și cum în tine
Cineva ar căuta
Semne și adevăruri.
De aceea,
Cu siguranță,
Trebuie să-ți admiți
În totalitate
Banalitatea –
Se trăiește
Acum erodant,
Fără emoții, se știe-
Oameni cu ei înșiși
Devin insuportabili
Și atunci
Înțelegi,
cu tine
E destul de plictisitor…
Pe când în suflet
Îți străluce un limpede
Vas –
Apa suferințelor
E plină…
Revarsă în acoperișul
Înalt
Frescele adâncurilor.
E primăvară și îți e dor de moarte…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
3 februarie 2019