Lilia MANOLE: Mă zbucium, în bocet și sacru

Au trecut epoci, dar limba română
Se stinge în cetini, de nedreptate,
Cu Limba română, pe toate stăpână,
S-au pricopsit în țară relele toate.

 

Și, din păcate, cât plâns ni s-a tras,
După aceste mari nedreptăți sociale,
Barbarii se cred și astăzi c-un pas
Înaintea frunților de foc, substanțiale.

 

Alfabet și vorbire, Limba Română-
Această supremă virtute cerească,
A fost neîmplinită, și strânsă de mână,
Și dată dușmanilor, să ne-o urască.

 

De ce s-au păstrat rușii în țară,
Și limba slavonilor s-a împăienjenit?
Mergeți la școli, precum apa la moară,
Și habar nu aveți, ce a fost de zidit.

 

Iar eu printre jertfele anilor ultimi
Ai secolului precedent am dispărut,
Din ordinea lucrurilor absolute-
Mi-ați smuls Limba Română din piept
Și-ați insistat să mi-o uit…

 

Și mi-ați furat din drepturi de tânăr
Cel mai sacru cuvânt, ca și azi,
Nu o să insist, cum mers-ați pe venă,
Schimbând ca la mafie, al vostru macaz!

 

Unde îmi e negreșit luminarea,
Ce mi-am strunit-o să-mi fie ușor,
Când îmi voi crește copiii ca floarea,
Să am bucurie de fiică, fecior?!

 

Voi, ca lingăi și trădători de Limbă,
Ați poruncit să-mi se ia învățătura,
Și zeci de ani mi-ați denigrat insigna,
Ce conținea în ea o nouă cotitură.

 

Zadarnic s-au muncit Mătcaș, Vieru,
Lari, Dabija, Hadârcă, Matei Valeriu,
Din Vechi Cazanii, să se audă cartea
Cea dulce și mai mare decât moartea.

 

Icoana veșnică mi-ați scos din mine,
Și n-ați avut un pic de milă nici atunci
Când ați închis în cartea cea sublimă
Credința mea, vărsată-n șir de rugi.

 

Cum ați putut, spre ce vi era gândul?-
Inconvenabil sfinților și celor trădați,
Care au meritat să ia consimțământul
Acestei Limbi Române, până spre Carpați.

 

Ați vânturat atâta roadă și Lumină,
Iar Cerul lui Alexe Mateevici l-ați închis,
Și nu v-a durut jalea acestei Limbi Române,
Că s-a văzut- nevoii de-a fi un om subscris…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

30 august, 2018