CÂND RANA SE-ADÂNCEȘTE…
Când rana se-adâncește
și-n toamnă nu mai treci,
când pletele-i de aur
bocesc pe ramuri seci,
când toate nu revin
și se destramă lațul,
în care se punea,
cu chipul tău,
opaițul;
Când rana se-adâncește,
rămâne-o -nsângerare,
ce curge și se -ntinde
la răsărit de soare.
Pe unde ea se mișcă,
din nouri, cerne -o zi,
când rana se -adâncește,
îți vine a pieri;
și-n leagăn de smarald,
când ochiul tău te duce,
pe unde lacrimi scad,
precum îți scade -o cruce;
Nedeslușit se-aude rana,
cum te doare,
dar tu mai ai putere,
că Dumnezeu e mare…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
15 octombrie, 2018