Anotimpul meu
Anotimpul meu
și-a transcens singur ploile-
ieșind, ca arse de soare,
prin edificiul său,
păsări dezolate numărau
linii de cale ferată
șosele
caldarâmuri
cărări
și numai
un stol de vise
își scuturau
aripile
cu triste, nesecătuite picături
ale rugilor …
Se mai crede
că ești imponderabil,
când repeți ceva înadins,
când de fapt ceea ce contează
în acest anotimp- este
comunicarea
cu tine și cu mulțimea minților,
iar de când s-a pornit
vestea despre anotimpurile
fără de număr,
mai cred
în această toamnă,
mai cred că
vocea ei de aur
îmi ia aripile
dinăuntrul ei,
asemeni
lăuntricului
sfinților,
pătrunși de un gând constant
al Învierii…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova