E-o linişte…
E-o linişte goală, surdă şi naivă
Prin geamuri plouate noaptea se prelinge
În ziduri de iarbă lumina se-nmoaie
Cu stele-argintate mă bate mă ninge
Mi-o sete strivită de gânduri pierdute
De visuri cu ochii fierbinți şi lucizi
Și-adoarme în mine hoinara cărare
Cu vâslele rupte tăcerea-mi ucizi
La capăt de drum și ziua mă vinde
Pe-o uşa închisă şi-un lacăt de fier
Şi teama de viață, sărutul în joacă
Se-opreşte pe frunte, suspină de ger
Pe glezna rotundă se-abate o boare
Un înger de veghe asudă sub hamuri
E-o linişte goală, surdă și naivă
Ce-mi bate în ore şi-mi bate în geamuri
———————————
Lidia STAN
20 mai 2019