Lia RUSE: Visul nopții de Crăciun

VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN

 

Gându-mi urcă pe mătasea norilor ce-ncep să cearnă,

Chiar acum, în noaptea asta, noaptea sfântului Crăciun…

Dacă vremea mă îndură să mai stau sub pom de iarnă

Naşterea o leg cu dorul, clipele de-atunci s-adun…

Cu omăt din flori înalte şi cu tot ce nu rămâne,

În umbre se trezesc vise,..eu sărbătoresc în minte

Prin colindul de la geamuri în ritualuri bătrâne

Aducându-vă în suflet în aceste zile sfinte.

Şi mai mult, din altă dată, urmele voastre ţes clipa

Ce trecându-mi iar prin faţă, peste vreme,-n astă seară

În potoape de-amintiri! O, văzduhu-şi frânge-aripa,

Ochii mei îi leg cu poze să fim împreună iară!

Bântuindu-mi nostalgia, paşii voştri trec prin casă,

Trosnesc buştenii, în sobă, artificii aruncând,

Lumini dulci pictează-n aer o stralucitoare masă

Adunându-ne sub bradul de-altă dată…şi-aşteptând,…

Şi trecându-mi amintirea,  pe ecran, în astă noapte

S-a înceţoşat şi bradul, de boabele căzute-n ploi…

Scumpi părinţi, ne-am strâns în braţe şi ne-am spus atâtea-n şoapte!!

Aţi urcat pe pragul nopţii? !… Cum aţi dispărut, apoi!?

––––––––––––––––

Lia RUSE

Canada

24 decembrie 2017

Lasă un răspuns