FRIG ÎMBĂTRÂNIT
Ca inima prinsă-n sunete de nai
Martie-n raze muzicale s-a trezit,
Lujere de abur priponesc albii lui cai
Pe tristeţea unui frig îmbătrânit.
Se desluşesc, rar, petice de sare
Prea multe semne încearcă să le şteargă,
Umbrele împlinesc frageda mişcare.
-Prin raiul mătăsii dufletu-mi aleargă-
Şi fac spre ceruri veşnic reverenţe,
Ducând dulceaţa primăverii în cuvânt,
Straturi de aer se prefac în zdrenţe
Când ară, spaţiul, sabia unui vânt.
Lumină multă curge la-ntâmplare,
Arde văzduhul! E-o pură despletire…
Secundele, în pământ, ajung cu soare
Învolburând şi sevă şi uimire…
Urnele iernii să le poarte munţii
În orologiu timpul cochetează,
Dorul picură pe dedesubtul frunţii
-Imensa roată iar disimulează-
……………………………….
Tandră, clipa se prinde-n poezie
Ritmuri râd în sânge, tremură o floare,
Se-aude un pas şi…e armonie
Sfioase iluzii plutesc cântătoare…
——————————–
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
19 martie 2018