VRĂBIUȚA
Cine mi-a bătut în ușă
azi, la ceas de Liturghie?
Poate… floarea de brândușă,
fiindcă numai dânsa știe
ce durere mă înconjoară,
mă înviază, mă omoară?
Poate… fluturii de mai
ce pe aripi m-au purtat
pre când trup tu mi-l nășteai,
pre când îngeri te-au curtat?
Poate… ai bătut chiar tu
pre când vântul cald bătu!
Poate… mamă, ai venit
să mă vezi îndrăgostit!
-Puiul meu, nu îți fie teamă
când auzi bătăi la ușă!
A mea inimă te cheamă
s-o mai simți ca pe-o mănușă
și să simți a ei căldură
de iubire pură, pură!
A mea inimă azi vine,
vrăbiuță înfrigurată,
cu mesajele divine…
Inima… ți-e tulburată?
Tu… m-ai scos grăbit afară!
N-ai simțit ce-aveam a-ți spune?
N-ai simțit că în aripioară
aveam soare ce n-apune,
n-ai văzut că țin în cioc
sfinte flori de busuioc?
N-ai simțit miros de mir
cum te-atinge pe-a ta frunte?
Eu… mă întorc în cimitir
c-am făcut, din lacrimi, punte!