LUMINA DIN VIS
Te-ai arătat, Lumină, într-un vis,
Ce-l simt și-acum atâta de real,
Și m-ai purtat spre porți de paradis
Când pasul îmi trudea la poala unui deal.
M-ai luat de mână și m-ai dus
Să văd oștirile de păsări albe,
Parcă- ntâlneam ceva atât de cunoscut,
Un zbor neîntrerupt, de nesfârșite salbe.
Parcă te văd! Erai contur și suflet
În același timp, ca toate celelalte,
Nu mai presus, nu la-nceput, nici la sfârșit,
Erai Lumină în cerurile ‘nalte.
Ce deschidea pe aripi bucuria
De-a fi cu tine și de-a te cunoaște
Ca drum de dus și de întors în măreția
Ce-o pot primi… să pot cândva renaște.
Un zâmbet cald și blând m-a însoțit
Când m-ai lăsat din mâna ta, Lumină!
Și m-am trezit! Cu suflet tânguit
Am aplecat, smerită, fruntea în țărână.
Eu n-am făcut nimic ca să mă lași să văd
Împărăteasca poartă a tainelor cerești!…
Te port în suflet și-n lacrima prăpăd
Și te cinstesc cu viața-mi, precum curată ești.
–––––––––––-
Lavinia BUD
Timișoara
31 ianuarie 2018