Octombrie
dispare ușor,
cu raze gălbui,
cu foșnet uscat
de foi de gutui,
cu regretul de vară,
târziu, aproape uitat.
Se topesc pe jos
culorile-n covoare
și ți-e teamă
că strici visul lor
cu un gând,
cu un pas,
c-o petală din soare.
Copacii își caută
sufletul prin ram
și ei știu că e-n van…
E dorul lor risipit
an după an,
sacrificiu subtil
pentru ca noi
să trăim alți fiori,
să iubim,
în octombrie,
în alt fel,
cu sufletul plin
de lumini, de culori
și sublim,
de copil…
—————————-
Laura OPARIUC
sursa foto, Creative images