O gară și somnul tău…
S-a uscat roua ochilor tăi,
puțin rai în infern…
De la o vreme,
cu patimă, cu râvnă,
joci cartea vieții pe sârmă
cu arma în mână…
Întunericul se ridică
în valuri prin ceață,
curând va începe
o nouă bătălie,
a ta cu lumea,
o nouă dimineață …
Și brusc
lumea se schimbă,
natura șoptește
pe muchia dimineții,
o nouă zi la întâmplare,
sub noul, bătrânul soare…
Deschide ochii, iubire,
încheie visul,
sosește trenul curând,
o altă zi stă la rând,
e încă bine aici,
suntem amândoi pe pământ,
chiar cu stihii
din noi, din cer, din ape,
la distanța deschiderii de pleoape,
hai, sunt eu, trebuie să vii…
—————————-
Laura OPARIUC
24 iulie 2019