Origini, roluri, etichete…
Pe mine m-a crescut
O pădure de brazi,
Unii îmi spun Fiică,
Alții îmi spun Mumă,
Când ajung în lume,
Mulți îmi spun
Nebună.
***
Fata pădurii
Într-o colibă, uitată,
În mușchi de pădure fermecată,
Îmbrăcată,
Trăia o fată,
O ființă pământească si neomenească.
Avea pene la gene
Și aripile-i erau din nori surâzători.
În spatele buzelor din fructe,
Se ascundeau dințișori
De iepuraș drăgălaș.
În ochi îi străluceau stele,Iar din păr îi picau uneori
Flori
De tei, de iasomie și din soc de foc.
Urechiușele-i erau ciuperci de elfi.
Degetele erau crenguțe pe care stăteau mămăruțe.
Sub coroana ce-o purta,
O bufniță se-odihnea.
În piept o întreagă galaxie îi răsuna.
Trombocitele-i erau,
Aștrii ce călătoreau.
Iar în măduvă îi domnea,
Shambala…
Unghiile-i erau cristale,
Protectoare.
Iar zâmbetul,
Panză țesută din izvoare.
***
Poem pentru tine
M-am topit în lacrima care
O purtai recunoscătoare.
M-am îndrăgostit de zâmbetul care…
Și tu la randu-ți, îl iubeai atât de tare.
Cu un spray, îmi cântai culori,
Adunate din ciuperci otrăvitoare,
Și mă invitai, iubitoare,
În a ta căsuță care…
Abia se ținea pe picioare.
În strălucirea răsăritului,
Îmi arătai toți îngerii, care…
Îmi șopteai tu,
Își pregăteau clopotele
Pentru a mea vindecare.
***
Realitate
Fericirea mea se naște în punctul în care Cerul sărută Pământul.
Mereu prinsă intre două lumi,
Nu le împarți,
Nu le aduni…
Doar le trăiești și le iubești.
***
Meditație
Contopirea iremediabilă cu inefabilul,
Îi determina,
Pe lângă reacțiile chimice implozive,
O pace arzandă sublim…
Beată de încântare,
Zări cum prin vene îi călătoreau aștrii.
***
Acceptare
Scufundă-te în întunericul abisal și blând al propriului suflet!
Întunericul ce te îmbrățișează cu o suflare caldă și securizantă
Asemenea…
Unui foc de lemne într-o casă dezintegrată, plină de mucegai și uitată…
Îmbrățișării sălbatice a unei plapume, în mijlocul iernii neîmblânzite…
Șoaptei mângâietoare a unei mame proaspăt iscate…
Suflării dulci a unui iubit nepământesc îndrăgostit…
***
Decizie
Da,
Mă înstrăinez de umanitate cu împotrivire și acceptare,
Mă contopesc cu infinitul spiritual.
Sunt o eternitate absolută, intermitentă și fară urmă de intoxicație.
Dețin o amplă competență
Împotriva banalului isteric.
Luciditatea prin care îmi gravez clipele,
Se află în contradicție cu fatalitatea acțiunilor umane.
***
Alchimie
Am descoperit antidotul în propriile mele torturi,
Am descoperit vindecarea acolo unde nu mai era viață,
Am descoperit lumina în cel mai întunecat punct al Universului,
Am descoperit libertatea, legată în chingi de un pat,
Am descoperit o capodoperă muzicală în remarcabila tăcere,
Am descoperit creativitatea în vastul vidului,
Am descoperit magia în incurabilul scepticism,
Am descoperit realitatea în cea mai extenuantă anomalie.
***
Opera (ție)
Mi-ai creat un pat cu baldachin,
Și de nori l-ai agățat,
Iar într-o dimineață,
M-am trezit cu Luna la cap.
Număra fluturi cu miile (suferea de insomnie).
Eu am coborât,
Și am călcat pe-un nor.
L-am făcut să plângă, zdrobitor.
A spus că n-a mai văzut așa picior,
Vătămat dar înflorat.
Am început să râd,
Pentru că nu mă durea,
Fiecare rană, cristale supura
Și-apoi înflorea.
Fiecare incizie din pielea mea
Mă vindeca.
Așa ieșeam la lumină eu,
Autentica.
În sfârșit trupul nu mă mai constrângea,
Să fiu ce eram cândva.
Esența mea,
Era acum,
Tot ce mă sfâșia.
Astfel a-nceput capodopera.
***
Creație
Am început să-mi cos tainic viața…
Din petale și crengi,
Din valuri și meduze,
Din nori și din pietre,
Din puls și din zâmbet,
Din miros și clipă,
Din vis și turbare,
Din tot ce… nu moare.
***
Mă transform
Gratiile au început să se îndoaie,
Chiar să se înmoaie.
A început să crape pielea pe mine,
Și nu, nu de la grăsime.
E ca un wabi sabi a lui Hemingway.
Morfologia ochilor e în continuă modificare,
Dar nu doare,
E că și cum ai schimba la TV mii de canale.
Al treilea ochi se trezește
Precum un ciclop te privește.
Pavilionul urechii a început a se mișca,
Iar percepția intensității sonore a dobândit o variabilitate inumană.
Mersul suferea schimbări edificatoare
Din pirouette, țopăieli, alergat agil în patru labe,
Până la cățărat pe vertical și zbor astral.
Miroseam a lavandă și a stele scormonite cu ghearele mele.
Totul părea deja banal.
Aripile mi le ascundeam sub o pelerină extra size,
Dar totuși se vedeau, cum târâiau.
Nici să zâmbesc nu mai puteam.
În gropitele din obraji își făceau rapid cuib cocorii.
Iar razele de soare deveneau
Orbitoare,
Din gura care voia să emită cuvinte banale.
A devenit o povara să fiu.
Apoi, tu,
Mi-ai construit un loc,
Mi-ai luat sobiță și mi-ai făcut foc.
Mă încălzeam
Și
Iți preparam
Hrana poftelor spirituale,
Apă vie
Și deserturi cu magie.
Seara când mă plimbam
Îmi priveai, atent,
Urmele ce le lăsam pe Lună.
Noaptea la 1:11 minute
Mă chemai,
Să adorm pe creanga mea
Care era…
Aorta ta.
***
EU!
Pășind în lumină,
Începi să te colorezi…
Din întuneric
Devii curcubeu.
Plângi zâmbete,
Strănuți fluturi,
Auzi pirouette,
Guști Perseide,
Mângâi gândurile și timpul.
Și îl creezi…
Pe…
Adevăratul…
TU!
***
Zborul
Mă arde spatele,
Mă gâdilă,
Mă scarpin ușor,
Apoi mai cu spor…
A început să mă doară,
Îngrozitor
Iar eu mă rănesc
Obsesiv
Compulsiv.
Prin sângele amestecat cu plasmă
Am găsit o…
Pană.
Cât mi-am dorit
Aripi să zbor
Și-acum, îmi cresc
Încetișor.
–––––––––
Jolie TÂRNOVEANU
Sibiu, 18 februarie 2022