Turcoaz
Străin, pe-un drum făr’ de sfârșit,
Eu ți-am bătut la poartă.
Tu, mi-ai deschis și m-ai primit,
Mi-ai dat o altă soartă…
Ultimul tren l-am prins din mers
Și am pornit în noapte,
Iar tu mi-ai desfăcut un vers
În mii și mii de șoapte…
În ochii tăi turcoaz și blânzi
Am regăsit plăcerea
De a iubi fără s-ascunzi
Și de-a uita durerea…
–––––––––
Iulian TĂTARU
Larnaca, Cipru
4 iulie, 2018