Surâs în floare
Departe, în spatele atâtor cuvinte și a convulsiilor lor ești tu,
de la rădăcini până la ultimele ramuri spre aer și soare,
în lava memoriei, între amintiri calde și necunoscut,
acolo unde trăiesc textele oarbe
ești doar tu,
tu cu propria oglindă,
tu cu emoțiile tale, tu și dorințele tale.
Cu vârful degetelor ușor le atingi.
În urmă, doar umbre și șoapte multiplicate.
Poezia își poartă aripa de cântec. Ca un vis, o rază de lumină răsare.
În liniște, o cale există întotdeauna.
Eliberarea.
————————————
Irina Lucia MIHALCA
București
3 ianuarie 2019