Dincolo de ape
Gândurile îţi sângerează, zidurile te despart,
în tăcere pleci spre spaţii goale,
încerci
să curmi trecutul tulburător.
Pierdut în sălbăticie, casa ţi-e drumul,
loviturile aspre te fac mai puternic,
în aur transformi greşelile.
Un far aprins.
Dincolo de ape vrei să ajungi.
Într-un ocean nestrăbatut de nimeni,
coloane luminoase
licăresc.
Viaţa o ia într-o direcţie sau alta,
ca un râu sinuos,
noi experienţe îţi scriu povestea,
bucuria este
în tot ce te-nconjoară.
Pe emisfera gândului te plimbi,
pe o scenă ireală te mişti.
Ai fost rănit,
ai fost vindecat.
Vei păstra această înţelepciune
aceea că
dragostea nu are limite?
De mână te ţii pentru o secundă, pentru eternitate,
împărtăşită doar, fericirea e reală,
intensă şi colorată,
pe drum te surprinde sunetul ei.
Există o poveste de iubire răscolitoare
pentru fiecare.
Dumnezeu ne iubeşte!
Fragilitatea cristalului e fineţe,
nu slăbiciune.
Când ierţi, iubeşti
si când iubeşti
asupra ta
lumina divină se revarsă.
Inimile prind aripi. Laşi îngerii să cânte.
Dincolo de bine, dincolo de rău,
acolo, în acea grădină
ne vom întâlni…
cercurile vieții
o busolă de aur ne-arată nevăzutul.
acel punct de lumină din capela sixtină.
cercurile ascund taina vieţii.
în trepte este viaţa,
creşte şi descreşte.
pe drumul mătăsii, cercurile vieţii, în fiinţă.
o poartă se deschide către cerul nedeschis.
un singur răspuns.
o singură respiraţie. cod cu litere de foc.
o geometrie sacră,
cu-atâtea universuri lăuntrice.
aşa începe totul.
furtuna dinaintea liniştii cerului.
fluxul şi refluxul,
ferestre spre lumina celor o mie de sori.
pătrundem într-un nou câmp şi în vârtejul lui.
treptele sunt din flori.
când soarele pătrunde piatra
acolo stă poemul!
lumina ce pâlpâie
îţi simt absenţa din fiecare trecere
precum sunetul înăbuşit
al clopotului scufundat în adâncuri.
şi zidul înălţat ca un pumnal între noi.
şi lumina ce pâlpâie înspre ţărmul întunecat.
am închis muzica. am stins valul.
e mai bine acum?
vorbeşte-mi. dă-mi mâna.
suntem singuri în oceanul acesta.
risipeşte absenţa şi umbrele rănilor
neînchise în trecere.
vorbeşte-mi.
–––––––––––
Irina Lucia MIHALCA
București
12 aprilie, 2018