Constelația alunițelor
Un condei fermecat, o cheie universală,
o forță rătăcită-n slăbiciuni
învăluie trăirile
în glasuri anorganice.
O confruntare violentă, eliberatoare
– galben, albastru, verde și roșu.
Un câmp de iriși multicolori
ce-și întind petalele fragile.
În urme de pași, fiecare pietricică
este întoarsă
printre liniile iubirii sperate.
Un radiant roșu cu linii ascunse.
Te-ai nărui în ea – amfora plină de iubire!
O călătorie este o formă de repetiții
în așa fel încât s-o poți reconstrui
în timpul și spațiile reale
ce curg lin din tine
– pe linia lobului,
pe umeri
și tot ce cuprinde
între degetele tale,
într-o răsuflare caldă
prin constelația alunițelor!
Să stai cu ea, în afara anotimpurilor,
să cauți lumina din câmpie!
Cu palmele rezemate
lași buzele
să caute
încheietura gleznei.
O radiere de căldură.
Ecouri, sunete, fiori, tresăriri.
Sărutul unui răsărit de soare
deschide respirația
prin aer și vânt.
În această fluorescență dinamică,
în lumina câmpiei, fiecare aluniță e trezită.
Dincolo de voi, în spatele ochilor,
privești oceanul agitat din tine,
un amestec de albastru-verzui
în orizontul întins,
ca o graniță imaginară
între voi și universul imens.
Dincolo de ziduri, în aceste culmi,
derulezi șiragul
alunițelor strălucitoare.
Totul se întâmplă în tresăriri și respirații.
Sheherezada,
în lumina rece a lunii,
doar vinul deschide drumul poveștilor!
————————————
Irina Lucia MIHALCA
București