Mi-am întors ochii de la tine
Să nu te-ngrop adânc în ei
Căci din durerile-mi divine
Nu fac donaţii, nu dau chei.
De ce să te sărut cu chinul
Ce îmi posedă zilnic trupul ?
Mai bine du-te, adu vinul
Şi nu-mi mai fi cu niciun scrupul !
De ce s-anini de mâini durere
Când eu o port păgân din faceri?
Îmi place singular „cădere”
Şi singură mă mor in „zaceri” !
Nu te uita la curcubeul
Pe care-l mir în toată noaptea ,
Mi-e frica pururi semizeul
Şi iarna, căptuşeală – MOARTEA!
De ce să mă întrup în tine
Când „minele” îşi roade coasă,
Nu vreau muri şi tu cu mine
Hai ! fugi aiurea şi mă lasă !
Mă înţelegi acum, iubite ,
De ce zoresc printre maşini ?!
Eu port în inimă copite
Ce să-ţi mai fiu ?! Ce să-mi alini ?
——————————
Irina ALEXANDRESCU
14 martie 2019