Solitudini
Se reîntorc himerele acasă
Focurile tristeții părăsesc băieții cuminți
Oamenii răsucesc ceața solitudinii
Și orbii nu mai văd ochelarii fumurii
Au plecat păsările cuvintelor emigrante
din raiul căzut pe partea cu uzina de fum
Vorbele tăcerii sunt acum cântecele noastre
Cărțile care închid amiezi lungi ţesute de război
Și dragoste făcută pe furiș între ruinele
unei păci care anunță depărtarea apropierii
Atunci când sufletul este velă firuită
pe marea zbuciumată de absența întâmplării
Cuvintele întind aripile chemării neștiute
——————
Ionuț Țene
Cluj-Napoca
8 februarie 2021