E clar că Oswald Spengler nu a avut dreptate în cartea „Declinul Occidentului”, că emisfera care cuprinde ţările nord-atlantice se va prăbuşi în urma crizei economice şi a culturii, ci datorită corectitudinii politice de limbaj, care surpă eşafodajul libertăţii de gândire şi schimbă trecutul istoriei sau literaturii. Marxismul cultural a dus semantica la un exces de schizofrenie sociopată a topicii frazei. Asistăm la o ucronie destabilizatoare prin care se doreşte schimbarea istoriei şi culturii pentru a impune, de fapt omul nou, de tip stalinist sau maoist. „Corectitudinea politică” dusă la limită, înseamnă de fapt „revoluţia culturală” a lui Mao din anii 1960, având ca scop crearea unui cetăţean obedient faţă de stat şi conducător, în speţă în Occident faţă de corporaţie şi sistemul tot mai corupt de ideologie şi propagandă. Deja în Occident doar „Black lives matter” mai contează de fapt, fiind o discriminare a celorlalte rase, deoarece cu adevărat pentru umanitate contează „All lives matters”, adică orice fiinţă umană. Dar discriminarea pozitivă este un vehicol ideologic, iar „noul proletariat” doar un instrument de a introduce dictatura celor foarte puţini şi foarte bogaţi faţă de cei foarte mulţi. E dialectica hegeliană a istoriei, care a stat la baza utopiilor lui Marx şi Engels, ce a dus la sisteme opresive vinovate de uciderea a milioane de oameni. Bineînţeles asta nu a deranjat Germania lui Merkel să ridice statuile lui Marx şi Lenin pe banii partidului comunist chinez şi să ne dea nouă lecţiile lupului moralist.
În realitate noua „revoluţia culturală” occidentală pornită din 1968 urmăreşte transformarea societăţii după model marxist, fapt ce va duce la totalitarism şi la o societate distopică de tip romanul „1984” scris de Orwell. Schimbarea termenilor limbajului, a trecutului istoric şi operelor culturale urmăreşte implementarea omului nou, de tip sovietic, în care cetăţeanul este doar consumator de bunuri, cu privirea în jos, spre burtă sau pământ, ca „femeia gârbovită”, nu cu ochii spre cer şi libertate. S-a ajuns ca filme celebre să fie cenzurate, iar titlul unui roman celebru să fie schimbat petnru că nu mai este corect politic azi. Istoria şi cultura trecută este cenzurată şi pusă, ca în anii 1950, la „fondul secret”, asta nu în URSS, ci în SUA şi UE, campioanele democraţiei. Marxiste? Trăim un neo-comunism pe faţă. Noul comunism face ravagii culturale în America. Clasicul film „Gone with the Wind/ Pe aripile vântului” (1939, în regia lui Victor Fleming), cu Clark Gable și 
Vivien Leigh, a fost scos de HBO de pe platforma de VOD, HBO MAX, de teama reacțiilor negative pentru modul în care îi prezintă pe oamenii de culoare. Se schimbă şi trecutul literar. Romanul polițist „Zece negri mititei” de Agatha Christie, un „clasic” al acestui gen, își schimbă numele și va apărea într-o versiune revizuită în Franța, din care va fi scos cuvântul „negru”, considerat ca având conotații rasiste. Decizia a fost anunțată la postul de televiziune RTL de James Prichard, strănepotul autoarei. Urmează să se interzică şi Divina Comedia pentru că Dante Alighieri a scris că persoanele gay le-a găsit în infern? Exemplele sunt numeroase în istorie şi literatură. Ce facem acum, cenzurăm trecutul pentru ideile prezentului? Anulăm mii de ani de artă, cultură şi istorie pentru că noi credem azi ce-i mai bine şi mai corect cu ce facem acum? Peste o sută de ani nepoţii noştri poate ne vor cenzura operele de artă pe care le-am creat azi, spunând că noi nu am făcut bine. E o utopie să credem că societatea şi civilizaţia umană poate evolua pe ideologie, propagandă şi cenzură. Toate aceste excese de reglementări ideologice de limbaj, care cenzurează trecutul cultural duce la o istorie contrafactuală şi la totalitarism şi, în cele din urmă, la involuţie. Ciudat că toate aceste cenzuri au loc pe partea dreaptă a culturii şi istoriei, dezechilibrând raportul de valori în societate, arta şi literatura devenind nişte pastişe ideologice de influenţă marxistă. Chiar în oraşul meu există un bar denumit „The Soviet”, după numele ţării care a ucis 50 de milioane de oameni şi absolut nicio instituţie a statului nu se sesizează? Mă întreb retoric dacă se numea cu opusul „The Soviet”, ce scandal internaţional? Despre icon-ul comunistului Che Guevara de pe la cluburi ce să mai vorbim? Toate aceste şmecherii lingvistice, nu au ca scop excluderea discriminării, egalităţii de şanse şi a unei societăţi corecte, ci de fapt se implementează foaia de parcus a filosofiei totalitare create de Karl Marx şi impementată de VI Lenin. Românii au cunoscut ororile comunismului şi nu mai vor să le retrăiască. Din păcate, Occidentul se lasă sedus prosteşte, şi prăbuşit moral, de utopia marxistă, care va duce la dictatură. Lucru care ne afectează şi pe noi. Doar libertatea, democraţia şi lipsa cenzurii duce la progres, restul este…distopie.
Ionuţ Ţene