Nu a fost o surpriză pentru mine, ca nepoata lui Arsenie Boca să se revolte faţă de acuzaţiile promovate de Tatiana Niculescu Bran, în biografia dedicată Sfântului Ardealului. Istoria scrisă doar pe informaţii colportate calomnios de fosta securitate nu este istorie, ci propagandă şi ideologie. Dr. psihiatru Zoe Maria Dăian a analizat-o dur şi corect pe Tatiana Niculescu-Bran, fosta purtătoare de cuvânt a lui Klaus Iohannis, și a ajuns la concluzia că trebuie să o reclame la CNSAS pentru falsificarea biografiei Sfântului Ardealului și batjocurile din zona fetidului sexual confecționate de Securitate și răspândite de aceasta public cu privire la Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. Mai nou istoria se compune de scribi cum dorea conducerea NKVD a securităţii comuniste? „Autoarea a preluat de la CNSAS materiale cu conținut obscen”, reclamă Zoe Dăian în plângerea sa adresată Colegiului, în care mai arată și că Tatiana NiculescuBran „nu a respectat metodologia și etica cercetării științifice și prin urmare a falsificat biografia unchiului meu”. Nepoata Părintelui Arsenie Boca nu exclude ca pseudo-biografia Tatianei Niculescu-Bran, intitulată „Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca”, să fi apărut la Humanitas cu intenția de a bloca canonizarea Sfântului Ardealului, care, iată, s-a amânat, nejustificat și fără termen, la ultima întrunire a Sfântului Sinod pentru a se cerceta minciunile securităţii la adresa Bisericii. De ce? Le luăm de bune calomniile securităţii la comanda NKVD? Zoe Maria Dăian solicită Colegiului CNSAS, în baza legii și a regulamentelor care guvernează instituția, retragerea acreditării de cercetător extern a Tatianei Niculescu, după ce aceasta a împroșcat cu noroi memoria Mitropolitului Nicolae Bălan, membru de onoare al Academiei Române, fără ca Patriarhia Română și Academia să se auto-sesizeze până acum, cum ar fi fost normal.
După 30 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, istoriografia românească a ajuns într-o fundătură morală şi o criză a spiritului critic. Cercetători şi istorici, ce gravitează în jurul CNSAS, au ajuns să scrie istoria, deformând astfel adevărul, doar pe notele informative tendenţioase şi false ale informatorilor imoriali şi ofiţerilor de securitate, unii dintre ei analfabeţi. Noua generaţie de pseudo-istorici din jurul CNSAS continuă istoriile motivate ideologic şi propaganda comunistă a lui Mihail Roller, bazându-se doar pe o sursă de informare: documentele fostei securităţi, redactate să dezinformeze adevărul istoric în interesul PCR. Orice istoric care aplică metodologia clasică de cercetare ştie că trebuie să existe minim trei surse în abordarea unui subiect. Aşa se învaţă în primul an de facultate la Istorie. Izvoarele istoriei trebuie să fie diversificate şi complexe, nu bazate pe minciunile propagate ideologic de fosta securitate. Documentele de la CNSAS nu sunt mărturii istorice, ci colportări, zvonuri, calomnii scrise de informatori racolaţi arbitrar, imorali şi plătiţi pentru a presta muncă ideologică şi minciuni în interesul partidului comunist, forţa care controla totalitar România sub cizma sovietică. Calitatea imorală a informatorilor pe bani nu poate fi sursă şi izvor istoriografic. Mulţi istorici sunt într-o gravă eroare să considere arhiva CNSAS o sursă credibilă de istorie. De aceea documentele fostei securităţi trebuie citite cu atenţie şi selectate cu grijă pentru că acestea sunt produse ale unei instituţii totalitare cu scopuri propagandistice şi ideologice. E obligatoriu ca, pe lângă documentul CNSAS triat şi citat cu scepticism, trebuie adăugate minim încă două surse de izvoare independente pentru ca subiectul istoric abordat să fie credibil. De aceea, cartea Tatianei Niculescu Bran despre Arsenie Boca nu este credibilă şi o biografie reală, fiind construită exhaustiv pe documente viciate propagandistic şi ideologic şi nu respectă metodologia istoriografică şi spiritul critic. Documentele CNSAS sunt de o slabă calitate istoriografică şi deturnează adevărul istoric pentru că au fost produse cu scop ideologic să vicieze adevărul. De aceea, cărţile construite doar pe documentele CNSAS sunt zero ca şi valoare istoriografică. Iorga are dreptate când spune „Istorie se cheamă ceea ce s-a intâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat”. Arhiva CNSAS nu este un izvor istoriografic credibil.
Recent am citit o biografie interesantă a Mariei Tănase scrisă de istoricul Stejărel Olaru, biografie construită pe notele informatice ale siguranţei, serviciului special de informaţii şi securitatea comunistă. E adevărat că istoricul prelucrează documentele din arhiva CNSAS cu o grilă sceptică şi cu un aparat critic, dar cu toate acestea şi el cade în capcana întinsă de informatorii şi ofiţerii plătiţi pentru colportarea de zvonuri şi calomnii. Mergând pe firul documentelor securităţii şi informatorilor, care aveau tot interesul pentru bani şi privilegii să calomnieze. În această paradigmă toată viaţa Mariei Tănase devine o telenovelă legată de reţele de informaţii şi spionaj, pierzându-se complexitatea creatoare a unei mari artiste. Se pierde farmecul creaţiei populare. Sigur că Stejărel Olaru încearcă profesionist să disjunge documentul viciat al siguranţei/securităţii, dar tot nu reuşeşte, pentru că nu apelează şi la alte surse orale sau documentare despre Maria Tănase, ca să construiască o biografie completă şi reală a genialei artiste. Mulţi informatori minţeau programat pentru foloase materiale sau să scape de puşcărie. Ce credibilitate au ei ca să scrii o istorie pe baza notelor informative? E o capcană în care cad uşor numeroşi cercetători şi istorici valoroşi care prelucrează documentele din arhiva CNSAS: să falsifice indirect istoria cum au dorit să o lase viciată ideologic şi propagandistic posterităţii paznicii imorali ai regimului totalitar. De aceea, istoricii români trebuie să se reîntoarcă la izvoare, la regula minimă a celor trei surse documentare şi la metodologia marilor istorici europeni: Marc Bloch, Raymond Aron, Fernand Braudel, francois Furet, Pierre Chaunu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, PP Panaitescu sau CC Giurescu. Istoria nu este o prelungire a zvonurilor inventate sau colportate de informatori şi ofiţeri de securitate plătiţi să deturneze realitatea în interes ideologic şi propagandistic. Istoricul trebuie să fie un personaj euristic, care cu spirit critic să apeleze la o multitudine de izvoare. Cei ce scriu doar pe informaţii CNSAS sunt doar arhivari, nici măcar arhivişti, că de istorici nici nu poate fi vorba.
————————-
Ionuț ȚENE
Cluj-Napoca